Recenzie: 10 INTALNIRI ARANJATE de Ashley Elston

Poti conta pe familie daca vrei sa ajungi in situatii ciudate de sarbatori Sophie isi doreste un singur lucru de Craciun: sa scape cateva zile de sub supravegherea parintilor ei. Cand acestia se hotarasc sa plece in sudul Louisianei, Sophie ramane acasa, dorindu-si cu ardoare sa-si petreaca vremea doar cu iubitul ei, Griffin, care insa vrea o pauza in relatie. Distrusa, Sophie se duce la bunici, unde s-a adunat tot restul numeroasei lor familii. Iar bunica pune la cale un plan (nu tocmai) stralucit: in urmatoarele zece zile, Sophie va merge la zece intalniri aranjate de diversi membri ai familiei. Cand apare pe neasteptate Griffin si o implora sa-i mai acorde o sansa, Sophie este derutata. Pe motiv ca tocmai a inceput sa simta ceva pentru altcineva… O sa fie oare cea mai ingrozitoare vacanta de Craciun… sau poate ca nu?

Intr-o poveste amuzanta de dragoste, in care personajul principal ajunge sa aiba grija de catei pe un teren de hochei, sa se uite la un film porno la un cinema drive-in si sa o joace pe Fecioara Maria intr-o sceneta de scoala, Elston reflecta cu inteligenta personalitatile membrilor familiei prin partenerii pentru intalniri pe care ei ii aleg lui Sophie. - Publishers Weekly

Aceasta poveste de dragoste n-are nevoie de tema Craciunului ca sa convinga, insa atmosfera sarbatorilor ii ofera o sclipire in plus. - Booklist

Ashley Elston este autoarea mai multor romane, printre care se numara The Rules for Disappearing (publicat in 2013 si finalist la categoria Cel mai bun roman Young Adult la International Thriller Writers Awards) si This Is Our Story (2016). A absolvit Arte Liberale la Universitatea statului Louisiana si, inainte sa se dedice exclusiv scrisului, a lucrat multi ani ca fotograf de nunti. Ashley Elston locuieste in Louisiana, impreuna cu sotul sau si cei trei fii ai lor.

Parerea mea:

  Ok. Știu ca toata povestea din cartea asta se întâmplă în perioada sărbătorilor de iarna și ar fi fost perfecta pentru luna decembrie, dar pur și simplu imi doream de prea mult timp sa o citesc și a trebuit sa o încep imediat ce am primit-o (de saptamana trecuta am inceput sa ma uit și la filme de Crăciun, dar, shht, sa nu mai spuneți la nimeni). Și nu regret deloc!

"- Aa, Nathan! Esti aici, zice Mary Jo. 

Ea il trage de brat, aducandu-l mai aproape de mine. 

- Nathan Henderson, ea este verisoara mea., Sophie Patrick. 

El incuviinteaza din cap. 

- Ma bucur sa te cunosc. 

Dau si eu din cap, insa nu zic nimic. 

Charlie si Wes vin in spatele meu si ma intorc pentru a le vedea reactia. 

Charlie se uita la Nathan, apoi ridica din umeri. Wes se apleaca spre mine si sopteste: 

- E nou. S-a mutat aici acum cateva luni, asa ca nu prea il cunoastem."

 Cartea asta este o experienta super amuzanta. Mi-a plăcut atât de mult, încât am apăsat de mai multe ori pe a cincea stea de pe goodreads în speranța că se va multiplica. Pe lângă amuzanta este și super dulce, iar interacțiunile pe care Sophie, protagonista romanului, le are cu familia ei mare, gălăgioasa și nebuna de legat te fac sa iti doresti și tu o așa familie. Una care sa te susțină, sa te încurajeze și sa iti umple zilele de zâmbete și fericire. Ce bunica mai vine cu ideea de a aranja întâlniri pe nevăzute pentru nepoata ei proaspăt ieșită dintr-o relatie, și nu doar una ci 10? Zece băieți necunoscuți aleși de 10 membri ai familiei. Suna amuzant, nu? Sophie nu a fost de aceeasi parere, dar a riscat, și și-a găsit sufletul pereche. 

 

Dacă nu ați citit "10 întâlniri aranjate" pana acum eu va recomand sa o faceți. Merita! E genul acela de carte care te încălzește pe interior și te face sa zâmbești cât timp o ai în mana. 

Lectura placuta!

"- Îmi doresc să fi fost primul care-ți dă un sărut de noapte bună, zice el, însă băiatul de la meciul de hochei m-a bătut la faza asta."

Recenzie: Saga #1, de Brian K. Vaughan si Fiona Staples

Războiul intergalactic pare să nu se mai sfârșească. Într-un univers din ce în ce mai primejdios și mai haotic, Alana și Marko, doi soldați din tabere opuse, se îndrăgostesc și riscă totul ca să aducă pe lume o nouă viață.

Saga este povestea dramatică a unei tinere familii care se zbate să-i ofere fiicei lor un viitor, departe de conflictul și ura care au pus stăpânire pe lumile din jur.

Fantezia și science-fictionul se împletesc cu măiestrie în această poveste impresionantă pentru publicul adult.

Recenzia:

Am mai citit nuvele grafice, dar niciodată una pentru adulți. 

Romanul Saga cu siguranță nu este pentru oricine. Pana și eu am avut momente de genul ''What the hell!?!?" și credeți-mă ca am mai citit dubioșenii la viata mea.

Nu prea am cu ce sa o compar. Ca să va faceți o idee, o sa va spun doar ca o sa aveți parte de: o iubire în stilul Romeo și Julieta, dar fără dramatisme, multa violenta, o protagonista cam spurcata la gura și multe replici amuzante menite sa condimenteze acest SF-fantasy.

Grafica este superba și chiar trebuie sa fiți atenți la fiecare detaliu pentru ca este arta pura.

Recomandam tuturor celor care vor sa citească acel ALTCEVA!

Romanul este dispoibil la Editura Grafic-ART si poate fi comandat AICI.

Recenzie: Când totul e adevărat de Erin Watt

Un star pop. O fată obișnuită. Lumea întreagă e cu ochii pe ei.

Bogăție, faimă și o iubire ca-n povești – Vaughn Bennett, o adolescentă de 17 ani, ar putea avea parte de toate acestea dacă acceptă să devină falsa iubită a unui star pop.

În mod normal, Oakley Ford și Vaughn Bennett nu s-ar fi întâlnit niciodată.

La Oakley totul e ieșit din comun. Starul rebel al muzicii pop a câștigat mai multe premii Grammy, are milioane de fane și o reputație de cuceritor care intră mereu în bucluc.

Acum relația cu familia e un haos, inspirația îl părăsește, iar tabloidele îi vânează aventurile

scandaloase. Așa că Oakley are nevoie urgent de o schimbare de imagine: și cine ar fi mai potrivită să-l ajute decât Vaughn, o chelneriță care muncește din greu să-ți susțină familia? O fată cât se poate de obișnuită.

Pozând în iubita lui, Vaughn îl va ajuta pe Oakley să se transforme din băiatul cel rău în artistul dedicat muncii sale. Va reuși să-i păcălească pe paparazzi, pe fani și în final, chiar

pe sine însăți.

Fiindcă atunci când regulile obișnuite nu se mai aplică, inima începe să-ți joace feste…

Parerea mea:

Îmi place Erin Watt. A fost dragoste de la prima pagină atunci când am citit Prințesa de Hârtie, iar această nouă carte nu avea cum sa fie mai prejos. Nu are un subiect nemaiauzit, dar Erin știe cum să te facă să îndrăgești personajele încă de la început, iar pe parcurs să plângi sau să râzi alături de Oak și Vaughn. Când ai o zi tristă, această carte te face să zâmbești din nou, ceea ce este uimitor.

Oakley Ford este un fost star adolescent - mi-a amintit mult de Justin Bieber - fiul a doi mari actori, care are o mulțime de fani, bani și o grămadă de fete care îl adoră. Ce și-ar mai putea dori un tip proaspăt devenit adult?

Ei bine, Oak, pentru că așa îi spun prietenii - și după ce ne-am petrecut patru ore cu nasul în viața lui putem să ne numim prietenii lui – este un insolent. Are nouăsprezece ani, se crede buricul pământului și considera că toată lumea ar trebui să îi facă pe plac. Dar cariera lui este în impas, nu mai poate să compună nici măcar un vers, iar de la o vreme încoace fetele nu îi mai servesc drept inspirație. Este urmărit peste tot de paparazzi și nu știe ce să facă cu viața lui. Managerul său, Jim, vine cu o propunere: să găsească o fată drăguță cu care să se afișeze, sa o plătească pentru serviciile ei și astfel să scape de presă.

Așa intră în scenă Vaughn. Ea și sora ei sunt orfane și au nevoie de bani pentru a plăti datoriile părinților și pentru a avea grijă de frații lor gemeni mai mici, așa că este de acord să devină iubita paravan a lui Oak. Totul pare ca un clișeu până acum. Dar urmează să devină interesant, vă promit.

Vaughn nu își dorește o viată complicată, ba dimpotrivă, are nevoie de un trai simplu și stabil, chiar daca nu e ceea ce o face fericită. Ea este tipul fetei simpatice din vecini, cu o replică piperată mereu la îndemână, dar și cu o mulțime de probleme pe care vrea sa le păstreze ascunse. Oak nu face decât să îi dea viața deja planificată peste cap sau poate că va reuși să îi coloreze puțin viața îi tonuri cenușii.

În realitate, Oak este un tip simplu și drăguț atunci când nu poartă masca de super-star, dar este înconjurat de lucruri false. Prietenii lui sunt doar niște profitori, iar relația dintre el și părinții săi nu este tocmai normală. Pe de altă parte, Vaughn are iubit. Unul real. Cum crede ea că poate avea un iubit fals și unul real în același timp fără să-și complice viața este peste puterea mea de înțelegere, mai ales că iubitul ei adevărat nu este tip de treabă.

Am mai citit cărți cu acest subiect și toate mi-au plăcut, iar aceasta în mod deosebit, pentru că are de toate. Ceea ce face ca o poveste bună să devină grozavă sunt personajele. Oak și Vaughn ar putea foarte simplu sa fie oameni reali, cu problem reale, nu doar nume pe o pagină.

Lectură plăcută!

  

Recenzie: ''Regele Malefic (Făpturile văzduhului, #1)'' de Holly Black

După ce și-a trădat familia și l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianțele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât și-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinația lui pentru ea rămâne neștirbită.

Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei și a celor pe care îi iubește, Jude trebuie să găsească trădătorul și să-și înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-și menține puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.

Regele malefic este a doua carte din seria Făpturile văzduhului. Continuarea fermecătoare și sângeroasă a romanului Prințul nemilos, bestseller New York Times.

Parerea mea:

Cand am citit ''Regele Malefic'', mai era cale lunga pana la aparitia ultimului volum din serie. Dar ca de fiecare data nu am stat sa ma gandesc prea mult… si am regretat cand am ajuns la final. Asa imi place mie sa ma autopedepsesc… ca deh, pot! Stiu ca si voi o faceti asa ca nu mai mustaciti :D

Dupa ce am citit “Printul Nemilos” mi-am zis ca nimic nu o sa ma mai surprinda, dar cred ca Holly Black ar fi trebuit sa renunte la “Printul” din titlu si sa ramana doar cu “Nemilos”. Daca ar trebui sa descriu romanul intr-un singur cuvant acesta ar fi. 

In “Regele Malefic” nu avem personaje positive si negative, nu exista o linie care sa le separe, avem doar personaje malefice, care tradeaza si sunt experte in arta de a minti, in special Jude.

Jude a demonstrat inca din primul volum ca este sireata precum zanele. Acum, cu o pozitie foarte inalta la curte dar si cu Regele la mana ei, fata trebuie sa il tina pe acesta in frau, sa conduca regatul din umbra si sa fie atenta la dusmanii vechi si noi, dar va reusii ea sa faca fata tuturor incercarilor?

Cardan, este acum pe o pozitie pe care nu si-o doreste: a devenit Rege in urma sforilor trase de Jude. Pe tot parcursul romanului mi-am imaginat-o pe Jude ca pe un papusar care trage sfori ca sa isi miste papusa preferata, pe Cardan Marioneta, dar acesta are momente cand nu pare chiar atat de supus si ne demonstreaza ca este totusi o zana plina de viclenie. 

Relatia dintre cei doi pare la fel ca si in primul volum, un joc de-a soarecele si pisica, doar ca acum mai au si momente de slabiciune unul in fata celuilalt. Momente pe care nu vor sa le recunoasca a fi ceea ce sunt de fapt, dar noi, cei care visam la Jurdan vedem speranta. 

„Ceva nu e deloc în regulă cu mine dacă doresc ceea ce urăsc, dacă doresc pe cineva care mă disprețuiește, cu toate că și el mă dorește pe mine. Singura mea alinare e faptul că nu știe ce simt.”

''Regele Malefic'' mi-a placut mai mult ca primul volum, de aceea imi este greu sa scriu in acesta recenzie exact ce simt. M-am indragostit de poveste, personaje si cu siguranta m-am indragostit de Holly Black care este o regina a zanelor fara doar si poate. 

Lectura placuta!

Recenzia primului volum AICI. Cartea este disponibila la Storia Books. 

Recenzie: Prințul nemilos (Făpturile văzduhului, #1) de Holly Black

Descoperă primul volum din noua serie fantasy scrisă de Holly Black! Un bestseller New York Times încă de la apariție.

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

Luxuriantă, plină de pericol, o carte ca o bijuterie întunecată. Lumea lui Black este amețitoare, pătrunsă de un sentiment neîndurător de pericol. M-a captivat capitol cu capitol, pe tot parcursul aventurii lui Jude, care este o eroină de care te atașezi imediat – curajoasă, dar practică, întru totul umană. Această poveste savuroasă vă va seduce și vă va face să tânjiți mereu după încă o pagină.

Parerea mea:

Exista carti la care efectiv nu poti scrie o recenzie imediat dupa ce ai terminat de citit. Ca sa o pot scrie pe aceasta a trebuit sa termin toata trilogia. Ieri am terminat de citit “Regina Fara Regat” de Holly Black, iar azi mi-am facut curaj sa ma apuc de recenzia pentru “Printul Nemilos”. Spun ca am avut nevoie de curaj pentru ca asa sunt unele carti: apar de nicaieri, se joaca cu mintea si sentimentele tale, iti dau dependenta iar la final ramai fara cuvinte. 

Printul Nemilos m-a vrajit si m-a purtat pe Taramul Zanelor inca de la acel mic citat din descriere: “Fireste ca vreau sa fiu ca ei. Sunt frumosi ca niste sabii faurite intr-un foc divin. Vor trai vesnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decat ceilalti. Pe el il urasc cel mai mult. Il urasc atat de mult, incat uneori, cand ma uit la el, abia mai pot sa respir.”. M-a intrigat atat de tare, incat a trebuit sa aflu imediat povestea lui Jude. 

La varsta de sapte ani Jude si surorile ei sunt martore la uciderea parintilor lor. Criminalul, dupa savarsirea crimei le-a luat pe cele trei fete si le-a dus pe Taramul Zanelor, unde le-a crescut ca pe propriile lui fiice. Ajunsa la adolescenta, Jude a invatat cum sa supravietuiasca intr-o lume in care a fi un simplu om este dovada de slabiciune, cel putin asa considera zanele. Insa ea vrea sa demonstreze ca poate mai mult. Foarte ambitioasa din fire, isi doreste un loc in armata regelui sau de ce nu un loc la Inalta Curte, iar pentru asta este dispusa sa minta, sa spioneze si chiar sa santajeze. 

Dar, pentru ca mereu este loc de un “dar”, Jude nu il ia in calcul pe Printul Cardan, cel mai mic fiu al Regelui, si placerea lui nemarginita de a ii face viata un chin muritoarei. Relatia dintre cei doi este una cum nu am mai intalnit in cartile pentru adolescenti, deoarece in permanenta are loc un joc de-a soarecele si pisica, o rivalitate care nu are limita, cu alte cuvinte cei doi se urasc profund. 

Cred ca multi dintre voi o vor indragi pe Jude. Autoarea a reusit sa creeze un personaj complex, o eroina puternica, care nu are nevoie sa fie salvata la fiecare pas, pentru ca ea se salveaza singura. In schimb Cardan este personajul pe care iubesti sa il urasti. E arogant, rau, extreme de frumos si tot timpul are cate o observatie nemiloasa la adresa lui Jude (pentru unul care tipa sus si tare ca o uraste are comportamentul unui pusti de liceu care nu stie cum sa isi marturiseasca sentimentele in fata fetei pe care o place decat tragand-o de par si jignind-o). 

“Printul Nemilos” te prinde in mrejele ei, te duce pe Taramul Zanelor si nu iti mai da drumul, asa ca fiti pregatiti de actiune, intriga, drama si ceva potential romantic. 

Voiam va urez lectura placuta, asta daca va retrageti sa cititi “Printul Nemilos”, iar mie spor la scris in continuare, pentru ca mai am sa imi spun parerea si despre urmatoarele doua volume!

Cartea este disponibila la editura Storia Books. 

Recenzie: Sarutul tradarii (Cronicile celor ramasi #1) de Mary E. Pearson

O PRINȚESĂ TREBUIE SĂ ÎȘI GĂSEASCĂ LOCUL ÎNTR-O LUME RENĂSCUTĂ.

În vremuri în care tradiția și datoria sunt mai presus de orice, prințesa Lia duce o viață în care surprizele și dragostea nu își au locul. Prima Fiică din Casa Morrighan nu se poate împăca însă cu soarta, așa că hotărăște să fugă de acasă chiar înainte de încheierea unei alianțe matrimoniale care ar trebui să asigure pacea la hotare. Împreună cu prietena ei cea mai bună, Lia își găsește adăpost într-un orășel pescăresc unde se crede în siguranță. Inima fugarei începe să bată mai tare atunci când întâlnește doi tineri misterioși. Habar nu are Lia că unul dintre ei este prințul pe care l-a disprețuit, iar celălalt, un asasin plătit să o ucidă. Minciunile se înlănțuie, secretele se dezvăluie și, pentru prima oară în viață, prințesa nu știe ce cale să aleagă.

Parerea mea:

A trecut ceva timp de cand nu am mai citit o carte care sa imi placa si sa ma surprinda atat de tare ca Sarutul Tradarii. Stiam ca este vorba despre o printesa, regate rivale, o casatorie aranjata, un print si un asasin, insa ceea ce am gasit intre pagini este mult mai mult decat atat si m-a acaparat atat de tare, incat nu am putut sa o las din mana.

Cartea incepe cu ziua nuntii, de altfel si ziua in care Lia, printesa din Morrighan, reuseste sa fuga intr-un oras pescaresc si sa evite casatoria aranjata cu printul din Dalbreck. Aici ea spera sa traiasca liber si sa poata face propriile alegeri. 

Aparent, Lia reuseste si, usurata, isi gaseste de lucru intr-o taverna, insa nu stie ca ea si slujitoarea care a insotit-o, Pauline, nu sunt singurele persoane nou-venite din Terravin. Printul impreuna cu un asasin le urmeaza la scurt timp. 

Acestia intra pe usa tavernei in acelasi timp si se asaza la aceeasi masa, se prezinta Liei ca Rafe si Kaden, unul este asasinul si celalalt printul. Ba chiar avem si capitole din perspectiva lor, numai ca sunt scrise in asa fel incat sa nu ne dam seama care este unul si care celalalt. 

Eu efectiv am fost luata prin surprindere! Autoarea a scris atat de bine capitolele din perspectivele baietilor, incat te induc in eroare. Pana in momentul dezvaluirii am crezut ca identitatiile lor sunt exact invers. Am fost atat de uimita, incat am dat paginile inapoi pentru a reciti fragmente, crezand ca din neatentie am inteles gresit. 

''- Se zvoneste - nu, este aproape o certitudine - ca Venda a trimis un asasin ca sa te gaseasca.

- Ca sa ma gaseasca?

Ea si-a ridicat privirea.

- Sa te ucida.

Am incercat sa rad, sa ignor vestea, dar nu am reusit decat sa afisez un ranjet rigid.

- De ce s-ar deranja atat de mult Venda? Nu conduc o armata. Si toata lumea stie ca nu am darul.

Ea si-a muscat buza.

- Nu toata lumea stie asta. De fapt, se zvoneste ca darul tau este puternic si ca asa ai reusit sa-i eviti pe cei mai buni urmaritori ai regelui.

Am facut cativa pasi, ridicandu-mi privirea spre tavan. Cat uram zvonurile! M-am oprit si m-am intors spre ea.

- I-am evitat cu ajutorul strategiei si, la drept vorbind, regele a fost prea lenes in eforturile lui de a ma gasi, am zis si am ridicat din umeri. Dar oamenii n-au decat sa creada ce vor.''

Ambii baieti sunt placut surprinsi de Lia, ei asteptandu-se sa gaseasca o printesa razgaiata si nu una care lucreaza intr-o taverna ca si cum asta ar fi facut toata viata ei, lucru care ii face sa mai ramana o perioada in preajma ei, chiar daca amandoi aveau obiective bine definite. Unul sa o omoare, iar celalalt doar sa o observe, fara sa ii vorbeasca. 

Lia ajunge sa se imprieteneasca cu amandoi si mi-a placut felul in care interactioneaza cu ei. Inevitabil apare triunghiul amoros iar eu nu m-am putut abtine si am ales o echipa fara sa imi pese daca cel ales de mine este printul sau asasinul. Povestea decurge fluent iar putinele clisee intalnite in mai toate romanele pentru adolescenti nu sunt deranjante deloc. 

Una peste alta, Sarutul Tradarii este o carte buna . Stiti cum va dati seama daca o carte este buna? Atunci cand continuarea nu este aparuta in limba romana dar tu ti-o cumperi in engleza pentru ca nu mai ai rabdare. Eu = Vinovata. :)

Lectura placuta!

Recenzie! După ce ne-am întâlnit (Primul volum din seria AFTER) de Anna Todd

Primul volum din seria AFTER

Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic, tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit.

Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni.

Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea?

Poate că e vorba de... dragoste?

After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

Am vrut să spun o poveste realistă, despre oameni adevăraţi. Nu scriu despre destine idilice, ci despre oameni ca mine, care poate au avut o copilărie mai dură. -- Anna Todd 

Anna Todd te face să ţipi, să râzi, să plângi, să te îndrăgosteşti... After e o serie de neratat – pregăteşte-te să trăieşti emoţii pe care n-ai fi crezut că ţi le poate provoca o carte. -- Fangirlish

Parerea mea:

Desi o lectura destul de voluminoasa, peste 600 de pagini, Dupa ce ne-am intalnit te prinde de la inceput in jocul atractiei dintre fata cea buna si baiatul rau. 

Theresa are intreaga viata planuita dinainte: scoala, viitoarea cariera, pana si viitorul sot. Washington Central University este colegiul pe care mama ei si-a dorit sa-l urmeze si urmatorul pas in a-si indeplini visul de a deveni redactor sau scritoare si de a parasi pentru totdeauna orasul ei natal. Toate alegerile ei sunt usoare, comode, facute pentru a-i oferi liniste si confort. La fel este si relatia cu Noah, un tip cu un an mai mic decat ea, dragut, inteligent si iubitor. 

Noua colega de camera, Steph, impreuna cu prietenii ei plini de tatuaje si petrecareti, nu se incadreaza deloc in planul pe care Tessa il are pentru viata ei. Hardin reuseste sa o faca sa planga mai repede decat oricine altcineva, iar ea se simte ametita de momentele in care este suficient de dragut pentru a-i fi prieten si cele in care este cel mai mare nesimtit din lume. 

Prima petrecere si prima betie din viata ei sunt amintiri pe care si-ar dori cu desarvarsire sa le uite. Accentul britanic si tatuajele sunt un bonus si nu fac decat sa o atraga si mai mult in jocul lui. Certurile lor devin repede preludiul pentru o atractie careia Tessa nu i se poate impotrivi. Dar o relatie cu Hardin inseamna sa renunte la singurele doua persoane care o iubesc. Oare merita sa plateasca acest pret?

„Habar nu am ce fac aici, dar nu mă pot opri. Buzele mele ating buzele lui Hardin şi simt cum el inspiră adânc. Gura lui Hardin are exact gustul pe care mi-l imaginam. Pot simţi aroma subtilă de mentă în momentul în care îşi întredeschide buzele şi mă sărută. Mă sărută de-adevăratelea. Limba lui caldă o caută pe a mea şi simt în colţul gurii metalul rece al inelului din buză. Corpul meu parcă a luat foc; nu am trăit niciodată aşa ceva. El îşi pune palma pe faţa mea, atin­gându-mi obrajii înflăcăraţi, după care mâinile îi coboară pe şoldu­rile mele. Se trage înapoi un pic şi îmi dă un sărut delicat pe buze."

Pentru Hardin, Tessa se transforma repede intr-un punct de sprijin, cea pentru care isi doreste sa fie mai bun si cea care il poate ajuta sa reconstruiasca relatia dintrusa cu tatal sau. Chiar daca sunt atat de diferiti, pe Tessa si Hardin ii uneste un trecut asemanator. Dragostea pentru lectura este o alta pasiune care ii uneste. Iar pentru Tessa, Hardin este cel care o ajuta sa descopere acea parte a ei pe care a tinut-o mereu ascunsa. Oare finalul va fi unul fericit sau unul presarat cu lacrimi amare?

Relatia fata buna – baiat rau este deja un stereotip in zilele noastre si o reteta care functioneaza cu succes in multe carti. Iar daca Tessa este cu siguranta o fata buna, Hardin nu este modelul de protagonist baiat rau cu care v-ati obisnuit. Ii lipseste acel ceva ce il face sa merite o sansa. Pentru el totul este un joc si tot ce atinge este distrus. Sunt intru totul de accord cu faptul ca nu poti judeca un om dupa aparente, dar Hardin este pur si simplu ceea ce se vede. Mi-a fost greu sa le inteleg relatia.

Voua cum vi s-a parut?

Anna Todd a câştigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariţia seriei After. Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile de iubire romantice, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.

Pe Anna Todd o găsiţi la AnnaToddBooks.com, pe Twitter la @imaginator1dx, pe Instagram la @imaginator1d şi pe wattpad ca Imaginator1D.

Filmul acum in cinema! 

Multimim editurii Trei pentru exemplar! 

Recenzie! Palatul de hartie de Erin Watt

Ella Harper a ținut piept tuturor greutăților pe care viața i le-a scos în cale. E puternică, perseverentă și dornică să facă tot ce-i stă în putință ca să-i apere pe cei pe care îi iubește. Însă provocarea de a-și cunoaște tatăl de mult dispărut și de a-l salva pe iubitul ei, a cărui viață este în pericol, s-ar putea să fie prea mult pentru Ella. 

Reed Royal e un adolescent impulsiv, care își face deseori dreptate cu pumnii. Însă înclinația de a rezolva toate problemele prin violență se întoarce în cele din urmă împotriva lui – este acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Dacă vrea să se salveze nu doar pe el, ci și pe iubita lui, va trebui să-și depășească trecutul chinuit și reputația pătată. 

Nimeni nu crede că Ella poate supraviețui în familia Royal. Și toată lumea e sigură că Reed îi va distruge pe toți. 

Și poate că așa va fi…

"Palatul de hârtie este al treilea capitol din captivanta poveste a familiei Royal. Cititorii vor fi încântați. Abia aștept următoarea carte a lui Erin Watt." - Samantha Towle, autoare de bestselleruri New York Times

"Mărire, decădere și răzbunare. Povestea familiei Royal e o călătorie pasionantă, care te va ține cu sufletul la gură." - S. L. Jennings, autoarea romanelor Dublă atracție și Pervertirea (ambele apărute la Editura Trei)

"Scrisul lui Erin Watt dă dependență. Dacă încă nu te-ai lăsat fascinată de familia Royal, ce mai aștepți?" - Meghan March, autoare de bestselleruri USA Today

Erin Watt este pseudonimul cu care semnează două autoare de succes unite de o pasiune comună: aceea pentru cărțile bune și dependența de scris. De asemenea, pun mare preț pe creativitate și imaginație. Ce iubesc cel mai mult (în afară de familie și animăluțele lor de companie, desigur)? Să vină cu tot felul de idei amuzante și uneori trăsnite. 

De ce se tem cel mai tare? Să nu se despartă. 

La Editura Trei au apărut primele două volume ale seriei, Prințesa de hârtie (bestseller New York Times și finalist Goodreads Choice 2016) și Prințul de hârtie.

Parerea mea:

Palatul de hârtie a fost, pentru mine, una dintre cele mai așteptate traduceri ale acestui an. Am fost extrem de încântată când am pus prima dată mâna pe această carte, dar am inspirat adânc de câteva ori și am ales să aștept ceva ore înainte să o deschid. Trebuia să mă pregătesc emoțional după finalul ultimelor două volume. 

Cred ca a fost o decizie înțeleaptă, însă Palatul de hârtie nu are un început în forță, abia după câteva capitole se întâmplă ceva interesant. 

Trebui să mărturiesc că a trecut o săptămână din momentul în care am terminat de citit Palatul de hârtie și momentul în care am început să scriu această recenzie. Este pentru prima dată când las atât de mult timp să treacă de la terminarea unei cărți. Dar de data aceasta am decis că am nevoie de timp pentru a mă distanța emoțional de poveste. Este o serie nebună, care te prinde de la început, iar trei cărți sunt poate prea multe sau prea puține pentru a o reda. 

Am avut așteptări mari de la Palatul de hârtie, mi-a fost greu să nu le am când am adorat Prințesa de hârtie și Prințul de hârtie, iar finalul celui de-al doilea volum m-a lăsat cu gura căscată. Dar partea proastă cu așteptările este că, de cele mai multe ori, te duc la dezamăgire, deoarece continuarea din mintea ta nu este aceeași cu cea creată de autoare. 

Acum, o să încep cu ceva ce am descoperit în acest volum: personajele enervante. Oare Reed întotdeauna a fost așa? Ella parcă era mai puternică și nu trebuia să devină victimă într-o clipită. Și Gideon este mai măgar ca niciodată; când faci tâmpeni există consecințe, nu poți să dai vina pe alții pentru greșelile tale. Este un adevărat prințișor răsfățat. 

Dar sunt mândră de Easton, care, în cele din urmă, a crescut și simt că mai are foarte puțin până va deveni un bărbat pe care te poți baza.Callum a devenit unul din personajele mele preferate, un lucru la care nu mă așteptam. Nu mai este bărbatul firav și multe lucruri încep să capete sens. 

Relația lui Dinah cu Steve merită ceva mai multă atenție, nu am putut scăpa de sentimentul că lipsește ceva, iar cartea nu a reușit să umple acel gol. După doar câteva capitole, finalul a devenit previzibil, și de această dată nu o spun ca pe un reporoș, pentru că Erin Watt știe cum să construiască intriga până la ultima pagină și găsește mereu lucruri care să te surprindă pe parcurs. Am trăit cartea, nu am citit-o. A fost o experiență extraordinară pe care nu am cum să o regret. 

Abia aștept traducerea următorului volum, nu sunt încă pregătită să îmi iau la revedere de la familia Royal. Este una dintre acele serii care dă dependență și fiecare volum nou este doza care te ține pe linia de plutire, dar, în același timp, îți face inima să bată periculos de repede. O recomand cu drag. 

Lectură plăcută!

Recenzie! Printul Spinilor de Mark Lawrence

„Intunecata si tulburatoare, povestea te va tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Fascinanta!“ - ROBIN HOBB

La noua ani, Jorg Ancrath si-a vazut mama si fratele omorati in fata lui. La treisprezece ani, conducea deja o banda de delincventi insetati de sange. Pana la cincisprezece ani, vrea sa ajunga rege...

Jorg poate sa controleze si viii, si mortii, dar, din toata lumea lui plina de haos, violenta si cosmaruri, se teme de un singur lucru. Daca vrea sa se intoarca la castelul tatalui sau ca sa revendice tronul, trebuie sa se confrunte cu tradari, magie neagra si cea mai mare frica a lui. Va putea cineva atat de tanar sa-si infranga dusmanii care au puteri dincolo de orice imaginatie?

Seria lui Mark Lawrence este o poveste sangeroasa despre tradare, magie si camaraderie, cu un protagonist exceptional, in lupta lui pentru tron si in drumul spre maturizare.

„Printul Spinilor merita toata atentia, deoarece contesta traditiile literare si transforma total modelul clasic de trilogie fantasy medievala.“ - Locus

Părerea mea

Auzisem tot felul de păreri despre Prințul spinilor înainte de a mă hotărî să o citesc, multe comentarii negative, dar şi la fel de multe pozitive, care precizau că nu este un roman pentru toate gusturile. Și, poate că aveau dreptate. Plină de aventură și scene însângerate de război, această carte se pretează fanilor seriilor „Cântec de gheață și foc” și „Stăpânul Inelelor”. Tocmai de aceea, mie, personal, nu mi-a înșelat deloc așteptările. Este o poveste fantastică exact pe gustul meu.

Jorg este prințul moștenitor al regatului Ancrath, dar atunci când mama și fratele său mai mic sunt uciși cu sânge rece de Contele Renar și regele nu face nimic pentru a-l pedepsi, devine obsedat de răzbunare. Mistuit de nebunie, Jorg eliberează un grup de ucigași și mercenari, apoi fuge din palat împreună cu ei. Trei ani mai târziu, copilul monstru revine în regatul tatălui său, în fruntea unei bande de criminali, singurul lui scop fiind ca până la împlinirea vârstei de cincisprezece ani să ajungă pe tron și să cucerească regatele învecinate.

Personajul principal, Jorg, care nu are decât 13 ani, este foarte calculat, acționând, de cele mai multe ori, cu sânge rece și fără pic de remușcări.

Scris la persoana întâi și având capitole ce alternează între trecut și prezent, romanul permite o înțelegere bună a motivelor din spatele comportamentului atât de neobișnuit pentru un personaj principal pozitiv, chiar şi atunci când este un antierou în toată puterea cuvântului. Desi este un personaj crud, care şochează prin limbaj și comportament, acesta reuşește să te cucerească până la final, lăsându-te cu o dorință arzătoare de a citi cărțile următoare.

Personajele secundare sunt foarte bine conturate și, chiar dacă avem parte de criminali, hoți și mercenari, loialitatea lor față de Prințul Jorg este demnă de admirat.

La prima vedere, acțiunea pare să se întâmple într-un decor high fantasy, dar, pe parcurs, întâlnim și elemente ale zilelor noastre, de aceea cred că povestea se poate încadra și în genul post-apocaliptic.

Printul Spinilor este un roman impresionant, pe care l-am citit cu mare plăcere şi pe care îl recomand tuturor amatorilor de cărți “altfel”.

Lectură plăcută!