Friday, December 7, 2018

Recenzie! Palatul de hartie de Erin Watt


Ella Harper a ținut piept tuturor greutăților pe care viața i le-a scos în cale. E puternică, perseverentă și dornică să facă tot ce-i stă în putință ca să-i apere pe cei pe care îi iubește. Însă provocarea de a-și cunoaște tatăl de mult dispărut și de a-l salva pe iubitul ei, a cărui viață este în pericol, s-ar putea să fie prea mult pentru Ella. 

Reed Royal e un adolescent impulsiv, care își face deseori dreptate cu pumnii. Însă înclinația de a rezolva toate problemele prin violență se întoarce în cele din urmă împotriva lui – este acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Dacă vrea să se salveze nu doar pe el, ci și pe iubita lui, va trebui să-și depășească trecutul chinuit și reputația pătată. 

Nimeni nu crede că Ella poate supraviețui în familia Royal. Și toată lumea e sigură că Reed îi va distruge pe toți. 

Și poate că așa va fi…

"Palatul de hârtie este al treilea capitol din captivanta poveste a familiei Royal. Cititorii vor fi încântați. Abia aștept următoarea carte a lui Erin Watt." - Samantha Towle, autoare de bestselleruri New York Times

"Mărire, decădere și răzbunare. Povestea familiei Royal e o călătorie pasionantă, care te va ține cu sufletul la gură." - S. L. Jennings, autoarea romanelor Dublă atracție și Pervertirea (ambele apărute la Editura Trei)

"Scrisul lui Erin Watt dă dependență. Dacă încă nu te-ai lăsat fascinată de familia Royal, ce mai aștepți?" - Meghan March, autoare de bestselleruri USA Today

Erin Watt este pseudonimul cu care semnează două autoare de succes unite de o pasiune comună: aceea pentru cărțile bune și dependența de scris. De asemenea, pun mare preț pe creativitate și imaginație. Ce iubesc cel mai mult (în afară de familie și animăluțele lor de companie, desigur)? Să vină cu tot felul de idei amuzante și uneori trăsnite. 

De ce se tem cel mai tare? Să nu se despartă. 

La Editura Trei au apărut primele două volume ale seriei, Prințesa de hârtie (bestseller New York Times și finalist Goodreads Choice 2016) și Prințul de hârtie.

Parerea mea:

Palatul de hârtie a fost, pentru mine, una dintre cele mai așteptate traduceri ale acestui an. Am fost extrem de încântată când am pus prima dată mâna pe această carte, dar am inspirat adânc de câteva ori și am ales să aștept ceva ore înainte să o deschid. Trebuia să mă pregătesc emoțional după finalul ultimelor două volume. 

Cred ca a fost o decizie înțeleaptă, însă Palatul de hârtie nu are un început în forță, abia după câteva capitole se întâmplă ceva interesant. 

Trebui să mărturiesc că a trecut o săptămână din momentul în care am terminat de citit Palatul de hârtie și momentul în care am început să scriu această recenzie. Este pentru prima dată când las atât de mult timp să treacă de la terminarea unei cărți. Dar de data aceasta am decis că am nevoie de timp pentru a mă distanța emoțional de poveste. Este o serie nebună, care te prinde de la început, iar trei cărți sunt poate prea multe sau prea puține pentru a o reda. 

Am avut așteptări mari de la Palatul de hârtie, mi-a fost greu să nu le am când am adorat Prințesa de hârtie și Prințul de hârtie, iar finalul celui de-al doilea volum m-a lăsat cu gura căscată. Dar partea proastă cu așteptările este că, de cele mai multe ori, te duc la dezamăgire, deoarece continuarea din mintea ta nu este aceeași cu cea creată de autoare. 


Acum, o să încep cu ceva ce am descoperit în acest volum: personajele enervante. Oare Reed întotdeauna a fost așa? Ella parcă era mai puternică și nu trebuia să devină victimă într-o clipită. Și Gideon este mai măgar ca niciodată; când faci tâmpeni există consecințe, nu poți să dai vina pe alții pentru greșelile tale. Este un adevărat prințișor răsfățat. 

Dar sunt mândră de Easton, care, în cele din urmă, a crescut și simt că mai are foarte puțin până va deveni un bărbat pe care te poți baza.Callum a devenit unul din personajele mele preferate, un lucru la care nu mă așteptam. Nu mai este bărbatul firav și multe lucruri încep să capete sens. 

Relația lui Dinah cu Steve merită ceva mai multă atenție, nu am putut scăpa de sentimentul că lipsește ceva, iar cartea nu a reușit să umple acel gol. După doar câteva capitole, finalul a devenit previzibil, și de această dată nu o spun ca pe un reporoș, pentru că Erin Watt știe cum să construiască intriga până la ultima pagină și găsește mereu lucruri care să te surprindă pe parcurs. Am trăit cartea, nu am citit-o. A fost o experiență extraordinară pe care nu am cum să o regret. 

Abia aștept traducerea următorului volum, nu sunt încă pregătită să îmi iau la revedere de la familia Royal. Este una dintre acele serii care dă dependență și fiecare volum nou este doza care te ține pe linia de plutire, dar, în același timp, îți face inima să bată periculos de repede. O recomand cu drag. 

Lectură plăcută!




Follow on Bloglovin


No comments:

Si soarele e o stea

Bloguri, Bloggeri si Cititori