Monday, April 15, 2019

Recenzie! După ce ne-am întâlnit (Primul volum din seria AFTER) de Anna Todd


Primul volum din seria AFTER

Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic, tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit.
Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni.
Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea?

Poate că e vorba de... dragoste?

After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

Am vrut să spun o poveste realistă, despre oameni adevăraţi. Nu scriu despre destine idilice, ci despre oameni ca mine, care poate au avut o copilărie mai dură. -- Anna Todd 

Anna Todd te face să ţipi, să râzi, să plângi, să te îndrăgosteşti... After e o serie de neratat – pregăteşte-te să trăieşti emoţii pe care n-ai fi crezut că ţi le poate provoca o carte. -- Fangirlish

Parerea mea:

Desi o lectura destul de voluminoasa, peste 600 de pagini, Dupa ce ne-am intalnit te prinde de la inceput in jocul atractiei dintre fata cea buna si baiatul rau. 

Theresa are intreaga viata planuita dinainte: scoala, viitoarea cariera, pana si viitorul sot. Washington Central University este colegiul pe care mama ei si-a dorit sa-l urmeze si urmatorul pas in a-si indeplini visul de a deveni redactor sau scritoare si de a parasi pentru totdeauna orasul ei natal. Toate alegerile ei sunt usoare, comode, facute pentru a-i oferi liniste si confort. La fel este si relatia cu Noah, un tip cu un an mai mic decat ea, dragut, inteligent si iubitor. 


Noua colega de camera, Steph, impreuna cu prietenii ei plini de tatuaje si petrecareti, nu se incadreaza deloc in planul pe care Tessa il are pentru viata ei. Hardin reuseste sa o faca sa planga mai repede decat oricine altcineva, iar ea se simte ametita de momentele in care este suficient de dragut pentru a-i fi prieten si cele in care este cel mai mare nesimtit din lume. 

Prima petrecere si prima betie din viata ei sunt amintiri pe care si-ar dori cu desarvarsire sa le uite. Accentul britanic si tatuajele sunt un bonus si nu fac decat sa o atraga si mai mult in jocul lui. Certurile lor devin repede preludiul pentru o atractie careia Tessa nu i se poate impotrivi. Dar o relatie cu Hardin inseamna sa renunte la singurele doua persoane care o iubesc. Oare merita sa plateasca acest pret?

„Habar nu am ce fac aici, dar nu mă pot opri. Buzele mele ating buzele lui Hardin şi simt cum el inspiră adânc. Gura lui Hardin are exact gustul pe care mi-l imaginam. Pot simţi aroma subtilă de mentă în momentul în care îşi întredeschide buzele şi mă sărută. Mă sărută de-adevăratelea. Limba lui caldă o caută pe a mea şi simt în colţul gurii metalul rece al inelului din buză. Corpul meu parcă a luat foc; nu am trăit niciodată aşa ceva. El îşi pune palma pe faţa mea, atin­gându-mi obrajii înflăcăraţi, după care mâinile îi coboară pe şoldu­rile mele. Se trage înapoi un pic şi îmi dă un sărut delicat pe buze."

Pentru Hardin, Tessa se transforma repede intr-un punct de sprijin, cea pentru care isi doreste sa fie mai bun si cea care il poate ajuta sa reconstruiasca relatia dintrusa cu tatal sau. Chiar daca sunt atat de diferiti, pe Tessa si Hardin ii uneste un trecut asemanator. Dragostea pentru lectura este o alta pasiune care ii uneste. Iar pentru Tessa, Hardin este cel care o ajuta sa descopere acea parte a ei pe care a tinut-o mereu ascunsa. Oare finalul va fi unul fericit sau unul presarat cu lacrimi amare?

Relatia fata buna – baiat rau este deja un stereotip in zilele noastre si o reteta care functioneaza cu succes in multe carti. Iar daca Tessa este cu siguranta o fata buna, Hardin nu este modelul de protagonist baiat rau cu care v-ati obisnuit. Ii lipseste acel ceva ce il face sa merite o sansa. Pentru el totul este un joc si tot ce atinge este distrus. Sunt intru totul de accord cu faptul ca nu poti judeca un om dupa aparente, dar Hardin este pur si simplu ceea ce se vede. Mi-a fost greu sa le inteleg relatia.

Voua cum vi s-a parut?



Anna Todd a câştigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariţia seriei After. Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile de iubire romantice, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.
Pe Anna Todd o găsiţi la AnnaToddBooks.com, pe Twitter la @imaginator1dx, pe Instagram la @imaginator1d şi pe wattpad ca Imaginator1D.

Filmul acum in cinema! 


Multimim editurii Trei pentru exemplar! 

Follow on Bloglovin

Thursday, April 11, 2019

TEAMA DE...


Storia Books ne-a provocat sa vorbim despre frica, iar noi am raspuns. #farateama  #invingefrica

"Succesul înseamnă a fi în stare să mergi din eșec în eșec, fără să-ți pierzi entuziasmul."  - Winston Churchillb

Cea mai mare temere a mea poate fi una dintre cele mai previzibile sau poate părea ceva ciudat pentru că nu este o temere tangibilă. Liceul sau mai degrabă ulimii ani de liceu au trezit în mine o frică ce a crescut în timp ca o creatură diabolică pe care o hrănești zilnic cu neliniște și anxietate: frica de eșec.
Este ceva așteptat la noi în țară ca la 16 sau 17 ani să știi ce vrei să faci cu viața ta, să ai întregul viitor plănuit cu grijă și să nu dai înapoi nici măcar un moment în drumul spre împlinirea țelului tău. Însă, de fapt, la vârsta asta nu știi nici măcar cine ești astăzi, cu atât mai puțin cine vei fi peste 5 sau 10 ani. Este acel moment în viața când toată lumea are așteptări de la tine, tot efortul părinților de a te susține până la această vârstă așteaptă să fie recompensat cu note mari la bacalaureat, la examenul de admitere la facultate și un viitor luminos.


Sunt oameni care știu de mici ce își doresc de la viața lor, eu însă am trecut prin etape, de la ”doctor de animale” la actriță, psiholog și o întunecime completă în ceea ce privește viitoarea mea meserie. Am cunoscut chiar și oameni care de la 4 ani și-au dorit același lucru și pe care incapacitatea de a-și atinge țelul i-a doborât complet sau momentul în care au ajuns exact acolo unde și-au dorit a fost o dezamăgire totală. Eu, însă, pusă în fața uneia dintre cele mai importante decizii am făcut o alegere nu foarte rațională sau informată. Au urmat apoi ani întregi în care nu simțeam prea des că am făcut alegerea potrivită, nu știam cum să dau înapoi fără să consider că am eșuat, îmi doream să mă fi avertizat cineva că nu e așa cum ți se spune la început, că e greu, că prea puțini reușesc și că adesea nici măcar nu depinde de mine.
La o conferință am auzit probabil cel mai bun sfat, cel de care aveam nevoie dar care nu venea de la nimeni din jurul meu: ”Sunteți tineri, acum este momentul să eșuați, să greșiți, să o luați de la capăt. Nu ați ajuns încă sus deci căderea nu va fi prea dureroasă, așa cum va fi în câțiva ani, când veți vrea să dați înapoi.” Sfatul suna extraordinar, dar nu aveam habar cum să-l aplic. Să dau înapoi, să renunț la facultate însemna un eșec și nu știam cum să gestionez un astfel de deznodământ. Nu mai eșuasem niciodată până atunci. Eram îngrozită de ce vor zice ceilalți. Și, mai important, încă nu descoperisem acel lucru pe care mi-l doream, eram mai dezorientată ca niciodată. Așa că am continuat. Și am ajuns astăzi în punctul în care nu mai pot merge decât înainte. Uneori îmi pare rău că nu am eșuat în trecut, pentru că acum pare mult mai dureros să nu reușesc.

Dar din toate astea am învățat că e OK să nu ai habar ce să faci cu viața ta și că majoritatea oamenilor nu vor ști niciodată dacă și-au ales bine meseria. Și poate lucrul cel mai important, am învățat că e în regulă să dai înapoi, să nu fii o proiecție a visurilor și speranțelor celor din jur. Este important să experimentezi eșecul devreme, să te încumeți la drumuri din care știi că nu vei ieși invingător pentru că experiența înfrângerii la o vârstă fragedă te va ajuta imens mai târziu.  

Voi ce temeri aveti si cum le combateti? 



Follow on Bloglovin

Monday, April 8, 2019

Fragment din 'Visul își alege visătorul', de Laini Taylor


„Un regal de roman uluitor, senzorial... intriga poveștii, încărcătura
emoțională și senzualitatea pură îl acaparează pe cititor din
ce în ce mai mult.”
Daily Mail


„Laini Taylor este excepțională și fără asemănare.”
Leigh Bardugo, autoare de bestselleruri New York Times


„Laini Taylor mi-a pus imaginația pe jar într-o asemenea
măsură încât am crezut că explodez. Acesta este tipul de poveste
care pavează calea viselor.”
RoshaniChokshi, autorul romanului The Star-Touched Queen


„Acest roman fantastic și complex se citește ca un vis.”
Heat


„Pregătiți-vă să fiți complet fermecați.”
Fabulous Magazine


„Te atrage în lumea viselor și nu te mai lasă s-o părăsești.”
SciFiNow


„Amatorii de lumi complex construite și de povești de dragoste
intense vor găsi (povestea) aceasta de-a dreptul fascinantă.”
Kirkus Review


„O lume complexă și multistratificată, a zeilor încleștați în
luptă cu oamenii... Superb scrisă într-un limbaj simultan sumbru,
luxuriant și încântător, cartea aceasta îi va lăsa pe cititori nerăbdători
să-i citească urmarea.”
PublishersWeekly



Prolog 

În cel de-al doilea Sabat al lunii a Douăsprezecea, în orașul Plângerea, a căzut o fată din cer. 

Pielea ei era albastră, iar sângele, roșu. 

A căzut peste o poartă de fier, turtind-o, și a rămas atârnată acolo, frântă la mijloc într-un unghi imposibil, asemeni unei mlă­dioase dansatoare din templu care s-ar arcui pe spate peste brațul unui iubit. Vârful unei gratii de fier forjat o țintuia în loc. S-a zbătut puțin, atât cât i-a trebuit sufletului să se desprindă, și boboci de floare arămii ca flăcările de torță au căzut din părul ei lung. 

Mai târziu, s-a spus că fuseseră inimi de colibri și nu boboci de floare. 

S-a spus că nu sângerase, ci plânsese cu lacrimi de sânge. Că fusese indecentă, lingându-și dinții în fața lor chiar și așa, cu capul în jos și pe moarte. Că vomitase un șarpe care se prefăcuse în fum când atinsese pământul. S-a spus că un roi de molii frenetice au venit la ea și au încercat să o ridice. 

Asta era adevărat. Numai asta.

Dar le-a fost cu neputință. Moliile nu erau mai mari decât gurile căscate ale copiilor și nici când s-au strâns câteva zeci nu au reușit s-o ridice, doar au tras de șuvițe din părul ei care se întuneca, până când aripile, îmbibate cu sângele ei, li s-au înmuiat. Au dispărut, împreună cu bobocii de floare, luate de un puternic suflu de vânt cu firișoare de țărână care a măturat pe neașteptate strada. Pământul s-a cutremurat. Cerul s-a rotit în jurul axei sale. O flamă bizară a țâșnit dintre vălătuci fum, iar oamenii din Plângerea și-au ferit ochii. Țărână împroșcată, lumină incandescentă și miros urât de sal­petru. Avusese loc o explozie. Ar fi putut muri toți, cu ușurință, însă murise numai fata, scuturată dintr-un buzunar al cerului. 

Picioarele ei erau desculțe, iar gura, mânjită de prune. Și buzuna­rele ei erau pline de prune. Era tânără și frumoasă, surprinsă și moartă. 

De asemenea, era albastră. 

Albastră ca opalul, ca azurul. Albastră ca albăstrelele sau ca aripile libelulelor, ca un cer de primăvară, nu de vară. 

Cineva a țipat. Țipătul a atras mai mulți oameni. Ceilalți au țipat și ei, nu fiindcă fata era moartă, ci pentru că fata era albastră, iar asta însemna ceva în Plângerea. Chiar și după ce bolta a încetat să se mai rotească, pământul s-a liniștit și ultimul vălătuc de fum scuipat din locul exploziei s-a risipit, țipetele au continuat, hră­nindu-se din glas în glas — un virus al aerului. 

Sufletul fetei albastre s-a adunat și s-a așezat, nefericit, pe vâr­ful ca de lance al gratiei de fier, la câțiva centimetri deasupra pro­priului piept nemișcat. Cu o exclamație șocată, și-a lăsat pe spate capul invizibil și a privit, cu jale, în sus. 

Țipetele au continuat. 

Și în capătul celălalt al orașului, pe un piedestal monolitic de metal neted ca oglinda, o statuie a tresărit, parcă trezită de tumult, și și-a ridicat încet masivul cap încornorat.


PARTEA I

***

shrestha[șres-ta], substantiv

Când un vis devine realitate — însă nu pen­tru cel care-l visează.

Cuvânt arhaic; vine de la Shres, cinicul zeu al norocului, despre care se crede că își pedepsește adoratorii dacă ofrandele lor i se par nepotrivite, dăruind altora împlinirea poftelor inimii lor.


Amintiri din Plângerea

Numele pot fi pierdute sau uitate. Nimeni nu știa asta mai bine decât Lazlo Rătăcitul. Avusese, mai întâi, un alt nume, însă acela murise, ca un cântec când nu mai rămâne nimeni care să îl cânte. Poate că fusese un nume de familie vechi, lustruit de multe generații de folosință. Poate că îi fusese dat de cineva care îl iubise. Îi plăcea să creadă asta, însă nu avea nicio idee. Tot ce avea era Rătăcitul și Lazlo— Rătăcit, fiindcă acesta era numele de familie care li se dădea tuturor copiilor găsiți în Regatul Zosma, iar Lazlo, după unchiul lipsit de limbă al unui călugăr. 

— I-a fost tăiată limba pe o galeră-închisoare, îi spusese Fra­tele Argos, când fusese suficient de mare să priceapă. Era un băr­bat tăcut și neobișnuit, iar tu erai un copil tăcut și neobișnuit, așa că Lazlomi-a venit imediat în minte. A trebuit să pun nume la atât de mulți copii în anul acela, încât îl alegeam pe primul care-mi trecea prin minte. 

A adăugat:

— Oricum, nu credeam că vei trăi. 

Acela fusese anul în care Regatul Zosma îngenunchease și pierduse cu nemiluita sângele bărbaților săi într-un război pentru nimic. Războiul, firește, nu se mulțumise doar cu soldații. Câmpu­rile au fost pârjolite, iar satele, prădate. Bande de țărani rămași fără casă cutreierau zonele rurale făcute una cu pământul, luptându-se cu ciorile pentru rămășițele treieratului. Atât de mulți muriseră, încât cotigile folosite pentru a duce hoții la spânzurătoare începu­seră să transporte orfanii pe la mănăstiri și abații. Ajungeau acolo ca mieii de tăiere, după spusele călugărilor, și nici nu știau mai multe decât mieii despre originile lor. Unii erau suficient de mari să-și cunoască măcar numele, însă Lazlo fusese sugar și bolnav, pe deasupra. 

— Cenușiu precum ploaia, așa erai, a spus Fratele Argos. Am fost sigur că vei muri. Dar ai mâncat, ai dormit și, cu timpul, ți-ai revenit. Nu ai plâns nici măcar o dată, lucru neobișnuit, însă ne-ai plăcut pentru asta. Niciunul dintre noi nu s-a călugărit ca să facă pe doica. 

La acestea, copilul Lazlo răspunsese, aprins: 

— Dar nici noi, copiii, nu ne-am născut ca să fim orfani. 

Totuși asta era, un orfan și un Rătăcit, și, cu toate că era încli­nat spre fantezie, nu își făcuse niciodată iluzii în această privință. Înțelesese, de când era numai un băiețel, că nu aveau să urmeze revelații. Nu avea să vină nimeni să îl ia acasă și nu avea să își cunoască niciodată numele adevărat. 

Poate de aceea misterul Plângerii îl acaparase complet. 

Existau două mistere, de fapt: unul vechi și altul nou. Cel vechi i-a deschis mintea, iar cel nou profitase și se strecurase și el înăun­tru, se rotise în zbor de câteva ori, apoi aterizase și se instalase, mormăind ca un dragon mulțumit într-un bârlog nou și confortabil.

Și acolo avea să rămână misterul, în mintea sa, respirând taina ani de-a rândul. 

Trebuie să fi avut legătură cu un nume și cu descoperirea că, pe lângă faptul că numele se puteau pierde sau puteau fi uitate, mai puteau și să fie furate. 

Avea cinci ani când se întâmplase, era băiat de pripas la Abația Zemonan și se furișase în bătrâna livadă, adăpost pentru fluturii aripa-nopții și aripi-de-dantelă, ca să se joace de unul singur. Era începutul iernii. Copacii erau negri și golași. Picioarele lui scrâșneau pe pământul înghețat la fiecare pas, iar norișorul răsuflării sale îl însoțea ca o stafie prietenă. 

Tocmai atunci, clopotul a bătut de Angelus, iar timbrul său de bronz s-a revărsat prin poarta oilor, peste zidurile livezii, în unde leneșe, pătrunzătoare. Era chemarea la rugăciune. Dacă nu se întorcea, avea să fie trecut absent, iar dacă era trecut absent, urma să fie biciuit. 

Nu s-a întors. 

Lazlo găsea mereu căi de a se strecura afară de unul singur, iar picioarele lui erau mereu vărgate de nuiaua de alun care atârna de un cârlig cu numele lui pe ea. Merita să scape de călugări, de reguli și de treburi, și de viața care îl strângea ca niște pantofi prea strâmți. 

Ca să se joace. 

— Faceți cale întoarsă acum, dacă nu vi s-a urât cu binele! a amenințat el niște dușmani imaginari. 

Ținea câte o „sabie” în fiecare mână: crengi de măr, negre, la capetele groase înfășurate cu sfoară, în chip de mânere. Era o zgâ­tie de om, micuț, cu urme de tăieturi pe scalp, unde îl ciupeau călugării cu briciul când îi rădeau părul contra păduchilor, însă se ținea cu o demnitate deosebită și nu exista nicio îndoială că în mintea lui, în acea clipă, era un războinic. Și nu orice războinic, ci un Tizerkan, cel mai vajnic care se aflase vreodată. 

— Niciun străin, s-a adresat el inamicilor, nu a văzut vreodată orașul interzis. Și nici nu îl vor vedea cât voi trăi eu. 

— Atunci, suntem norocoși, au răspuns inamicii, care erau mai adevărați pentru el în amurg, decât călugării ale căror incantații coborau dinspre abație. Fiindcă nu vei mai trăi multă vreme. 

Ochii lui Lazlo s-au îngustat. 

— Credeți că mă puteți învinge? 

Copacii întunecați au început să danseze. Fantoma respirației sale a plecat, purtată de o pală de vânt, dar a fost înlocuită de o alta. Umbra i s-a întins imensă dinainte, iar prin minte au început să-i străfulgere războaie străvechi și creaturi înaripate, un munte de oase de demon topite și, dincolo de el, orașul — un oraș pierdut în negura timpului. 

Acesta era misterul cel vechi. 

Îi venise de la un călugăr senil, Fratele Cyrus. Era invalid și căzuse în sarcina băieților de pripas să-i aducă mesele. Nu era bla­jin. Nu se purta nici ca un bunic, nici ca un mentor. Avea o strân­soare crâncenă și când îi apuca pe băieți de încheietură îi ținea cu orele, forțându-i să repete catehisme fără sens și să mărturisească tot soiul de păcate pe care ei abia dacă le pricepeau, darămite să le comită. Cu toții erau terorizați de el și de mâinile lui rășchirate, de prădător, iar băieții mai mari, în loc să îi apere pe cei mai mici, îi trimiteau în bârlogul lui, în locul lor. Lazlo era la fel de speriat precum ceilalți, însă se oferea să îi ducă toate mesele. 

De ce? 

Fiindcă Fratele Cyrus spunea povești. 

Poveștile nu erau privite cu ochi buni la abație. În primul rând pentru că distrăgeau de la contemplarea spirituală sau, mai rău, onorau zei falși, împingând la păcat. Dar Fratele Cyrus depășise asemenea idei. Mintea lui se desprinsese din balamale. Nu părea să înțeleagă unde se află, iar confuzia îl înfuria. Fața i se încorda și se înroșea. În timp ce perora, îi săreau stropi de salivă. Dar avea și momentele sale de calm, atunci când se strecura pe o ușă ascunsă în propria memorie și își amintea de copilărie și de poveștile spuse de bunica lui. Nu își amintea numele celorlalți călugări, nici rugă­ciunile care îi reprezentaseră vocația zeci de ani, însă poveștile curgeau năvalnic din el, iar Lazlo asculta. Asculta așa cum un cac­tus absoarbe ploaia. 

În părțile de miazăzi și de răsărit ale continentului Namaa — departe, foarte departe de Zosma, care se afla la miazănoapte — era un deșert întins, numit Elmuthaleth, a cărui traversare era o artă deprinsă de numai câțiva oameni și păzită cu strășnicie de oricare alții. Undeva, în pustia aceea, se afla un oraș care nu fusese văzut niciodată. Mai degrabă un zvon, o născocire din care răsăreau minuni, purtate de cămile peste deșert, pentru a aprinde imaginația oamenilor din lumea largă. 

Orașul avea un nume. 

Oamenii care conduceau cămilele și care aduceau minunile rosteau numele orașului și spuneau povești, iar numele și poveștile se răspândeau, își croiau drum, deopotrivă cu minunile, până în ținuturi îndepărtate, unde evocau peisaje și viziuni mirifice, cupole sclipitoare și cerbi albi îmblânziți, femei atât de frumoase încât îți topeau voința și bărbați cu iatagane care te orbeau cu strălucirea lor. 

Timp de secole, așa au stat lucrurile. Multe aripi de palate au fost consacrate consemnării minunilor, și rafturi de biblioteci, poveștilor. Negustorii s-au îmbogățit. Aventurierii au căpătat curaj și au pornit singuri în căutarea orașului. Nu s-a întors niciunul. Era un oraș interzis faranjilor— străinii — care, dacă supraviețuiau traversării Elmuthalethului, erau executați ca spioni. Nu că asta i-a oprit să mai încerce. Interzice-i cuiva un lucru, iar el și-l va dori ca pe mântuirea sufletului, cu atât mai mult când acel ceva ar putea fi o sursă de bogății nemaivăzute. 

Mulți au încercat. 

Niciunul nu s-a întors. 

Orizontul deșertului a dat naștere soarelui în nenumărate zile și se părea că nimic nu avea să se schimbe. Dar apoi, cu două sute de ani în urmă, caravanele nu au mai venit. În punctele de hotar de la apus de Elmuthaleth — Alkonost și altele — oamenii au așteptat, căutând să zărească siluetele deformate de căldură ale cămile­lor ieșind din pustietate, așa, ca întotdeauna; însă nu au mai ieșit. 

Și nu au mai ieșit. 

Și nu au mai ieșit. 


Editura Epica © Toate drepturile rezervate pentru ediția în limba română.


Follow on Bloglovin

Cartile lunii aprilie 2019 la Epica Publishing House


Cinci motive să o iei de la capăt, K. A. Tucker 

13,5x20 cm, broșat cu clape, 464 pag., 978-606-8754-59-8, 39,90 lei (vol. 5 din seria Zece respirații scurte), New Adult, +17 ani Traducere din limba engleză de Gabriela Stoica

  Romanele din serie se pot citi separat.
  Amândoi și-au dorit doar să se distreze, fără alte complicații. Nu credeau că, după o aventură de-o noapte, viața îi va aduce din nou împreună.
 Reese MacKay este o tânără nonconformistă care a făcut multe greșeli până la douăzeci de ani. După ce căsnicia ei de scurtă durată se încheie dezastruos, se hotărăște să facă o schimbare majoră: se mută la Miami și este gata să-și lase în urmă existența presărată cu fapte nesăbuite. Totul pare să meargă bine — cu excepția unei aventuri stânjenitoare de-o noapte, în Cancún, cu un tip trăsnet. Lui Ben soarta i-a surâs din plin: este charismatic, chipeș, râvnit de femei și înconjurat de mulți prieteni. După ce s-a împărțit între studiile de Drept și munca de bodyguard la un club de noapte, acum vrea să se liniștească și să înceapă o carieră de avocat. Însă în prima zi la noua slujbă dă nas în nas cu fata pe care a întâlnit-o în Cancún. 
 Dacă Ben ar avea puțină minte, s-a ține departe de Reese, pentru că e fiica vitregă a șefului său, iar acesta i-a spus foarte clar că legăturile amoroase la birou sunt un motiv de concediere. În plus, se zvonește că Reese are o personalitate dificilă. Însă asta nu îl descurajează pe Ben, fiindcă adoră provocările.
 
  K. A. TUCKER s-a născut în orășelul Ontario, în Canada, și a scris prima ei carte la vârsta de șase ani, cu ajutorul bibliotecarei din școala primară și a unei cutii de creioane colorate. Este o cititoare vorace și în prezent locuiește într-o localitate de lângă Toronto, împreună cu soțul ei, cu două fiice, precum și cu o numeroasă și istovitoare familie adoptivă de creaturi pe patru picioare.

Copilul E, Steve Tasane

 13,5x20 cm, broșat, folio, 160 pag., 978-606-8754-62-8, 34,90 lei Ficțiune bazată pe fapte reale. +9 ani Traducere din limba engleză de Catinca și Dan Doboș
 Despre copiii singuri din taberele de refugiați și pierderea identității.
 Nominalizată la Leeds Book Awards, 2019 

  Un grup de copii fără documente de identitate, având litere drept nume, sunt nevoiți să trăiască într-o tabără de refugiați. Au povești de viață, dar nu și acte care să le dovedească. Rămași ai nimănui, încearcă să clădească împreună o nouă familie și, în același timp, își doresc cu ardoare să păstreze vie amintirea vechilor identități. Vor fi ascultați și crezuți? Iar dacă nu, ce li se va întâmpla? Această carte uimitoare, extrem de lirică, îi va fermeca pe copii și le va stârni curiozitatea. EpicLove/ Epica/

 ,,Azi n-a plouat, noroiul s-a uscat și vântul îmi suflă praful în ochi. Tot astăzi e și ziua mea. Cred că astăzi e ziua mea. L-am întrebat pe unul dintre adulți în ce dată suntem. — Este trei iulie? am întrebat. — Cam așa ceva, mi-a răspuns. Trei iulie este data mea de naștere. Cred că e data mea de naștere. Sunt sigur că e. Fac zece ani. Am zece ani. Sunt sigur. Am avut atâtea lucruri de ținut minte, și e greu să ții socoteala timpului. Dar nu mi-aș uita ziua de naștere. Nu îmi pot aminti ziua mamei sau pe a tatei, dar îmi amintesc numele lor, numele întregi. Țin minte numele surorilor mele și sunt destul de sigur că le știu și zilele de naștere. Le țin minte pe surorile mele. Și casa noastră. Care era a noastră. Țin minte banii pe care unchiul meu mi i-a băgat în buzunar, înainte să mă urce în barca plină de străini. Când am ațipit, erau încă în buzunar, iar când m-am trezit, dispăruseră. Și surorile mele au dispărut, și mama și tata au dispărut. Dar nu vreau să mă gândesc la asta. Nu o să-ți spun povestea trecutului meu. O să-ți spun povestea vieții mele de acum, de aici, din Tabără, începând de azi...” 

 Toate întâmplările descrise în această carte sunt reale și li s-au întâmplat unor copii reali, în tabere de refugiați reale din toată lumea, recent. Pentru a transmite mesajul poveștii, numele copiilor au fost schimbate în litere. Experiențele copiilor în aceste tabere au fost documentate cu filme, fotografii și mărturii orale pe nenumărate canale media, precum și pe website-uri. 

 STEVE TASANE e autorul a două romane pentru tineri, Blood Donors, inclus în anul 2017 pe lista Diverse Voices a celor mai bune 50 de cărți pentru copii care celebrează diversitatea culturală, și Nobody Saw No One, selectată de The Guardian ca una dintre cărțile anului 2016. În același timp, el este și un poet performativ care a participat la o multitudine de evenimente, de la Festivalul de la Glastonbury până la Battersea Dogs Home. De asemenea, a organizat vizite în sute de școli din cuprinsul Regatului Unit.


Printre tonuri cenușii – ediție de film, Ruta Sepetys 

13,7x20,3 cm, broșat, 336 pag. + 16 pag. policromie, 978-606-8754-65-9, 36,90 lei Ficțiune istorică. +12 ani Traducere din limba engleză de Gabriela Stoica Gulag sovietic.

 CONȚINE TEME DE DISCUȚIE ÎN CLASĂ
 INTERVIU CU AUTOAREA
 IMAGINI DIN TIMPUL FIMĂRILOR 

 Bestseller internațional, tradus în 37 de limbi, publicat în 53 de țări / Bestseller New York Times   Aflat pe lista scurtă pentru: Carnegie Medal/ William C. Morris Award/ The iTunes 2011 Rewind Best Teen Novel 
 Ales cel mai bun roman de către: Amazon UK / Publishers Weekly / School Library Journal Epica/ Booklist / Kirkus 
 Câștigător al premiului Prix-RTL LIRE, 2011 (Franța) 

  O mărturie frustă despre supraviețuire, speranță și demnitate.
  În toiul nopții se aud la ușă bubuituri amenințătoare, și viața Linei se schimbă într-o clipă. Ea, fratele mai mic și mama sunt smulși din căminul lor din Vilnius de către poliția secretă sovietică și aruncați într-un vagon de vite cu destinația Siberia. Despărțită de tatăl ei, Lina trimite, din om în om, desene în care strecoară indicii despre locurile prin care trece, sperând că vor ajunge în lagărul în care este el prizonier. Însă vor fi oare de ajuns mesajele sau curajul ei pentru a-și reîntregi familia? Vor fi de ajuns să o țină în viață?

 ,,Superb.” The Wall Street Journal 
,,O reconstituire a unei tragedii reale, scrisă cu duioșie și din inimă.” Los Angeles Times 
„O cronică tulburătoare, menită să demonstreze că, până și în inima întunericului‚ iubirea este cea mai puternică armă. ” The Horn Book 

  RUTA SEPETYS este una dintre cele mai importante autoare de ficțiune istorică, romanele sale fiind traduse în peste 30 de limbi și vândute în milioane de exemplare în peste 50 de țări. A primit Carnegie Medal în 2017 pentru O mare de lacrimi (Epica, 2017), declarată ,,Cartea anului 2018” în cadrul competiției ,,Bătălia cărților” organizate sub egida Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor din România.

Visul își alege visătorul, Laini Taylor 

13,5x20 cm, broșat cu clape, 560 pag., mat cu UV, folio, 978-606-8754-64-2
, 46,90 lei 
High fantasy. +14 ani 
Traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi
 O carte despre un ajutor de bibliotecar, un oraș mitic pierdut și copiii pe jumătate oameni ai zeilor uciși.

Michael L. Printz Award Honnor Book (2018) 
Goodreads Choice Award Nominee for Young Adult Fantasy & Science Fiction (2017) 

„Un regal de roman uluitor, senzorial... intriga poveștii, încărcătura emoțională și senzualitatea pură îl acaparează pe cititor din ce în ce mai mult.” Daily Mail 
„Laini Taylor este excepțională și fără asemănare.” Leigh Bardugo, autoare de bestselleruri New York Times 
„Amatorii de lumi complex construite și de povești de dragoste intense vor găsi (povestea) aceasta de-a dreptul fascinantă.” Kirkus Review 
„O lume complexă și multistratificată, a zeilor încleștați în luptă cu oamenii... Superb scrisă într-un limbaj simultan sumbru, luxuriant și încântător, cartea aceasta îi va lăsa pe cititori nerăbdători să-i citească urmarea.” Publishers Weekly 

  În cel de-al doilea Sabat al Lunii a Douăsprezecea, în orașul Plângerea, a căzut o fată din cer. Pielea ei era albastră, iar sângele, roșu. EpicWave/ 

,,Ea îl întrebă în șoaptă: 
— Mai crezi că sunt... un demon?
 — Nu, răspunse el, zâmbind. Cred că ești un basm. Cred că ești deosebită, curajoasă și magică. Și... sper să mă lași să fac parte din povestea ta.” 

Încă de la cinci ani, Lazlo a fost fascinat de miticul oraș pierdut, Plângerea, dar ar fi fost nevoie de cineva cu mai multă cutezanță decât el ca să plece în căutarea acestuia. Asta până când o uluitoare ocazie se prezintă singură — în persoana unui erou numit Ucigașul de Zei și o legiune de războinici legendari – iar el trebuie să se folosească de șansa ivită sau să-și piardă visul pentru totdeauna. Ce s-a întâmplat în Orașul Nevăzut de i s-au tăiat toate legăturile cu lumea? De ce Eril-Fane, supranumit și Ucigașul de Zei, caută să șteargă orice urmă a zeilor? Răspunsurile așteaptă să fie descoperite laolaltă cu alte mistere — inclusiv zeița cu piele albastră care îi bântuie visele lui Lazlo... 

Umbra trecutului este la fel de reală ca fantomele care bântuie citadela zeilor uciși. Lăsați-vă absorbiți în lumea mitică, în care groaza se împletește cu miraculosul, frumusețea delicată cu oribilele coșmaruri, iubirea cu măcelul.

   LAINI TAYLOR este autoarea trilogiei bestseller internațional Născută din fum şi os (Editura Epica, colecția EpicWave, 2016, 2017, 2018), tradusă în peste 30 de limbi și vândută în sute de mii de exemplare. Autoarea locuieşte în Portland, Oregon, împreună cu soţul ei, ilustratorul Jim Di Bartolo, şi fiica lor, Clementine.


Follow on Bloglovin

IMI ESTE FRICA DE...


SERPI SI PAIENJENI

Storia Books ne-a provocat sa vorbim despre frica, iar noi am raspuns. #farateama #invingefrica
“Nu trebuie sa-ti fie frica de nimic in viata. Trebuie doar sa intelegi” – Marie Curie.

Cred ca fiecare persoana se teme mai mult sau mai putin de ceva. Eu ma tem de paienjeni si serpi. Nu as vrea sa o numesc fobie, pentru ca acest cuvant i-ar oferi o intensitate pe care nu consider ca o are. Nu imi este atat de groaza de ei, incat sa nu ii pot privi printr-un geam atunci cand merg la gradina zoologica, insa nu imi face deloc placere sa ma lovesc de ei in curte sau in casa.

Frica este o senzatie naturala si eu consider ca recunoasterea si prevenirea ei sunt cele mai bune solutii impotriva ei. Nu trebuie sa ne fie rusine sa ne recunoasteam fricile in fata altor persoane, ci eu prefer sa tratez aceasta senzatie la fel ca pe cele de foame, somn sau sete, iar cu acestea nu ne rusinam.

Eu consider frica in sine un mecanism de supravietuire, care apare atunci cand ne simtim amenintati de ceva. De asemenea, se poate interpreta si constructiv, avand in vedere ca frica de paianjeni ma constrange sa imi pastrez camera mereu curata. 😊


Voi ce temeri aveti si cum le combateti? 



Follow on Bloglovin

Friday, April 5, 2019

Întîlnire cu Dan Pavel la Cărtureşti Verona

Follow on Bloglovin

Întîlnire cu Dan Pavel la Cărtureşti Verona
Luni, 8 aprilie, ora 18:30, la Librăria Cărtureşti Verona Demisol (Str. Pictor Arthur Verona 13-15, Bucureşti), va avea loc lansarea volumului Războaiele neterminate din era Facebook, de Dan Pavel, recent apărut în colecţia „Opus. Ştiinţe politice” a Editurii Polirom.
Vor vorbi, alături de autor:
Ana Blandiana
Stelian Tănase
Va modera: George Onofrei
După prăbușirea regimurilor comuniste de tip sovietic, lumea a fost dramatic influențată de SUA, noua supraputere, iar sistemul internațional a intrat în epoca unipolarității. Vechii jucători, regrupați, duc o altfel de politică expansionistă, cu arme noi, conectate la o eră digitală ofertantă. Volumul analizează tocmai acele procese, clivaje și conflicte care au dus la războaie culturale, civile, religioase sau armate. Războaiele prezentului sînt nonideologice sau de tip fundamentalist, economic, (pseudo) izolaționist și nu se vor mai încheia cu împărțiri teritoriale sau tratate de pace. Miza viitorului nu va mai fi legată de cea mai puternică economie sau de cel mai mare buget militar, ci de cine va reuși să-și impună pe plan internațional regulile și valorile, de principiul autodeterminării statelor, întemeiat pe liberul schimb, pe democrație și pe controlul armamentului. Bazîndu-se pe lecțiile trecutului, temele discutate aici sînt necesare unei bune înțelegeri a lumii actuale, oferind totodată o pregătire pentru șocurile și surprizele viitorului.

Dan Pavel, filosof, scriitor, ziarist, consultant politic, membru al Uniunii Scriitorilor, fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Revoluţionarilor Fără Privilegii. Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. La Editura Polirom a mai publicat: Cine, ce şi de ce? Interviuri despre politică şi alte tabuuri (1998), Leviathanul bizantin (1998), „Nu putem reuşi decît împreună” (2003, în colaborare cu Iulia Huiu), Democraţia bine temperată (2010), Grajdurile lui Augias. Rituri de purificare în posttotalitarism (2017).

Wednesday, April 3, 2019

Conferinţă Andrei Oişteanu la Teatrul Naţional din Bucureşti: „Evreii din România în context european: asemănări şi deosebiri”

Follow on Bloglovin



Duminică, 7 aprilie, ora 11,00, în Sala Mică a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, va avea loc conferinţa „Evreii din Romănia în context european: asemănări şi deosebiri”, susţinută de Andrei Oişteanu, bine-cunoscutul istoric al religiilor şi mentalităţilor. Conferinţa va fi moderată de actorul Ion Caramitru, directorul TNB. fiind urmată de o sesiune de autografe. Apărute la Editura Polirom, în Seria de autor „Andrei Oişteanu”, volumele vor putea fi achiziţionate la eveniment.

„Istoria evreilor din România – susţine autorul – este mai puţin cunoscută în lume. Alte comunităţi evreieşti din Europa centrală şi răsăriteană (Rusia, Polonia şi chiar Ungaria) au fost mai vocale şi mai vizibile. Încerc să dau culoare acestei pete, dacă nu chiar albe, măcar gri. Mai ales că a fost o comunitate numeroasă şi importantă. În 1939, evreii din România Mare numărau circa 800.000 de suflete, fiind a treia comunitate din Europa şi a patra din lume, după Polonia, Uniunea Sovietică şi SUA. O comunitate cvasi-eterogenă, dar totuşi unitară, cu un aport deosebit la istoria economică, socială şi culturală a României. Cam o treime dintre ei au pierit în Holocaust, ceilalţi au fugit din calea comunismului. Evenimentul fundamental care a marcat diferenţa dintre evreii din România şi cei din Europa a fost neacordarea cetăţeniei evreilor-români odată cu adoptarea Constituţiei «liberale» din 1866. România a ratat sincronizarea cu Europa, un fapt cu consecinţe socio-politico-culturale majore: apariţia antisemitismului economic (pe lîngă cel rasial şi religios); întărirea instituţiilor comunitare proprii; apariţia avant la lettre a mişcării sioniste în spaţiul românesc etc. Evreii din România sunt altfel pentru că (şi în măsura în care) România este altfel.”

Andrei Oişteanu este cercetător, membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română), profesor asociat la Facultatea de Litere (Universitatea din Bucureşti). Cărţi publicate: Grădina de dincolo. Zoosophia (1980, 2012); Motive şi semnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţională românească (1989); Cutia cu batrâni (roman) (1995, 2005, 2012); Mythos & Logos (1997, 1998); Cosmos vs Chaos: Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999); Imaginea evreului în cultura română (2001, 2004, 2012) (Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania – Asociaţia Bucureşti); Das Bild des Juden in der rumanischen Volkskultur (Konstanz, 2002); Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească (2004, 2013); Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu (2007, 2014); Il diluvio, il drago e il labirinto: Studi di magia e mitologia europea comparata (Verona, 2008); Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures (University of Nebraska Press, 2009) (Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române; Premiul B’nai B’rith Europe); Konstruktionen des Judenbildes (Berlin, 2010); Narcotice în cultura română (2010, 2011, 2014) (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România); Les Images du Juif: Cliches antisemites dans la culture roumaine (Paris, 2013); Rauschgift in der rumanischen Kultur (Berlin, 2013); Sexualitate şi societate: Istorie, religie şi literatură (2016, 2018) (Premiul “Scriitorii anului 2016); L'immagine dell'ebreo: Stereotipi antisemiti nella cultura romena e dell'Europa centro-orientale (Livorno, 2018).
Andrei Oişteanu a fost distins cu Ordinul Naţional Steaua României de Preşedintele României (2006) şi cu Ordine della Stella della Solidarietà Italiana de preşedintele Italiei (2005).

Monday, April 1, 2019

Sebastian Lăzăroiu despre Zilele lui MM la Bucureşti

Follow on Bloglovin

Miercuri, 3 aprilie, ora 18:30, la Librăria Cărtureşti Verona Demisol (Str. Pictor Arthur Verona 13-15, Bucureşti), va avea loc lansarea volumului Zilele lui MM de Sebastian Lăzăroiu, recent apărut în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.
Vor vorbi, alături de autor:

Oana Moraru
Tudorel Urian
Va modera: George Onofrei

Jane, soția lui Marlon Mont, un fost corector de scenarii de film, a fost diagnosticată cu Alzheimer la doar 45 de ani. Din acest moment, Marlon renunță la slujbă și se dedică aproape în totalitate îngrijirii ei, neștiind ce imensă provocare îl așteaptă. Primește sprijin financiar de la sora acesteia, Miriam, o femeie bogată și mereu suspicioasă, iar Rachel, asistentă, îl ajută în chestiunile mai delicate, dar și la supravegherea bolnavei. Ca să-și mai răscumpere din păcate (și sînt destule, unele mai grave decît altele), Marlon se deghizează și cerșește (la început o dată, apoi de două ori pe săptămînă), iar banii pe care-i strînge îi trimite unei asociații pentru copii orfani. În același timp, vrînd să-și facă viața un pic mai suportabilă, are și o amantă, o femeie mult mai tînără decît el, căsătorită la rîndul ei, cu care se vede în fiecare miercuri. Urmărind toate fețele vieții protagonistului, Zilele lui MM reprezintă o cronică detaliată a deteriorării lui Jane și a modului în care cei doi soți încearcă să facă față situației, fiecare în felul lui.
Sebastian Lăzăroiu s-a născut la 20 martie 1970, în Comănești, județul Bacău. Este de profesie sociolog, autor de studii naționale și internaționale de sociologie și antropologie, publicate în reviste și cărți de specialitate. În plus, a scris articole pe teme de analiză politică pentru diverse periodice din România. De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Balena Albastră (2017) și OmatidiiȘarada unui hacker (2018).

Evenimente Polirom la Bookfest Timișoara, ediția 2019

Follow on Bloglovin
Evenimente Polirom la Bookfest Timișoara, ediția 2019



În perioada 4-7 aprilie 2019, Editura Polirom participă la cea de-a VIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest Timișoara, cu peste 600 de titluri, toate aflate la reducere (25%). Cristian Tudor Popescu, Dan Pavel și Sebastian Lăzăroiu își vor lansa cele mai recente volume intrate în portofoliul Polirom, la Centrul Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT).
Programul de evenimente al Editurii Polirom la Bookfest Timișoara, 2019, mai jos.

Sîmbătă, 6 aprilie
ora 13.00: Sebastian Lăzăroiu ,  Zilele lui MM
Lansare de carte & Ședință de autografe
Prezintă, alături de autor: Daniela Rațiu, Marcel Tolcea

Zilele lui MM, de Sebastian Lăzăroiu, o poveste de viaţă cutremurătoare, cu personaje puternic încercate de un destin necruţător. O cronică detaliată e deteriorării omului, a unei boli care schimbă viaţa unei familii. Mai multe detalii, aici.

ora 14.30: Cristian Tudor Popescu, Vremea Mînzului Sec
Lansare de carte & Ședință de autografe
Prezintă, alături de autor: Marcel Tolcea, Robert Șerban

Vremea Mînzului Secexcelează printr-o scriitură nervoasă, densă, dublată de o excepțională capacitate de a propune imagini memorabile. Nu întîmplător cîteva dintre secvențele romanului se intitulează «Din imaginariu»: acolo primează oniricul, moartea se insinuează amenințător, viziunea devine terifiantă.” (Alexandru Călinescu). Mai multe detalii, aici.

Duminică, 7 aprilie
ora 15.00: Dan Pavel, Războaiele neterminate din era Facebook
Lansare de carte & Ședință de autografe
Prezintă, alături de autor: Marcel Tolcea, Silviu Rogobete

Volumul analizează acele procese, clivaje și conflicte care au dus la războaie culturale, civile, religioase sau armate. Bazîndu-se pe lecțiile trecutului, temele discutate aici sînt necesare unei bune înțelegeri a lumii actuale, oferind totodată o pregătire pentru șocurile și surprizele viitorului. Mai multe detalii, aici.

Sunday, March 31, 2019

Toți #Dragonii De Bibliotecă sunt așteptați la a opta ediție Final Frontier – singurul târg de carte SF&Fantasy

Follow on Bloglovin

Toți #Dragonii De Bibliotecă sunt așteptați la a opta ediție Final Frontier – singurul târg de carte SF&Fantasy



Dacă biblioteca ta este plină de povești care se petrec în spațiu, lupte intergalactice, personaje cu puteri supranaturale, animale fantastice, tărâmuri nevăzute și supereroi, atunci te numeri printre #Dragonii De Bibliotecă și nu poți lipsi la a opta ediție a singurului târg de carte creat exact pentru tine: Final Frontier!
Te așteptămîn week-end-ul 13-14 aprilie, printer dragoni și extratereștri, la Universitatea CreștinăDimitrie Cantemir (Splaiul Unirii nr. 176) între orele 11:00 și 19:00, la Final Frontier #8 – singurul târg de carte SF&Fantasy. Intrarea este liberă!
Ca întotdeauna, vei găsi la târg cele mai noi cărți SF&Fantasy, dar și colecțiile clasice, totul la prețuri speciale, de la cele mai importante edituri de gen: Nemira, Paladin, Crux Publishing, Tritonic, Millennium Books, Crime Scene Press, Herg Benet, Pavcon, Quantum Books și mulțialții.
Nu rata întâlnirea cu autorii tăi preferați la numeroasele lansări de carte pregătite pentru tine, discuții și paneluri, dar și sesiuni de Q&A, aprobate de dragonii înțelepți.
Invitatul special al acestei ediții este scriitoarea Ana Maria Negrilă, un nume al SF-ului românesc care îți va dezvălui secretele unei autoare de succes.
Lumile fantastice se extend și dincolo de cărți, așa că îți poți planifica un întreg week-end la #FF8:
Treci pe la standul partenerilor noștri Mercusys și poți pleca acasă încărcat de premii! Intră în competiția de Hearth Stone 1 vs. 1 și câștigă dispositive Mercusys, iar adrenalina acumulată o poți folosi în zona dedicată jocului Jenga. Și nu rata primul router Gigabit al companiei, Mercusys AC12G, expus în premieră pentru publicul din România.
Apoi vino să experimentezi realitatea virtual pusă la dispoziție de cei de la Gateway VR Studio prinJocuri Virtual Reality, dar și boardgames tematice de la Pionul.ro pe care le poți încerca împreună cu prietenii.
Alege obiecte pe care și-a pus amprenta pasiunea pentru SF&Fantasy, gândite special de Noctis Art și WizArt Room, creatorii noștri de fan-art. Sau amulet printate 3D de la ResearchX. Nu o să poți ignora nici stickerele haioase de la Crazy Stickers. Toate acestea fac parte din trusa oricărui #Dragon De Bibliotecă feroce!
Poți să începi să îți pregătești costumul deja, pentru că anul acesta te provocăm la un nou concurs de cosplay! Și nu doar atât: îți pregătim ateliere cu profesioniști în care poți învăța mai multe despre crearea propriului tău personaj pentru cosplay.
Stai cu ochii pe Final Frontier.ro și nu uita de Evenimentul creat pe Facebook  pentru discuții și noutăți marca #FF8
Când: 13-14 aprilie
Unde: Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir (Splaiul Unirii nr. 176)
Program: 11:00 – 19:00
Eveniment marca Bookblog.ro 
Evenimentrealizat cu sprijinul: Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
Partener: Mercusys

Si soarele e o stea