O calatorie in timp este anuntata de obicei cu cateva minute, ore sau chiar zile inainte, prin senzatii de ameteala ce afecteaza capul, stomacul si/sau picioarele. Primul salt in timp - numit si saltul de initiere - are loc intre al saisprezecelea si al saptesprezecelea an de viata al purtatorilor genei. (Extras din Cronicile gardienilor, vol. II, Reguli general valabile)
Uneori poate fi o adevarata povara sa traiesti intr-o familie cu atat de multe secrete. Cel putin asa gandeste Gwendolyn, o adolescenta de saisprezece ani, pana in ziua in care se trezeste brusc in Londra secolului trecut. Atunci isi da seama ca s-ar putea ca ea insasi sa fie cel mai mare secret al familiei sale, caci a mostenit capacitatea de a calatori in timp. Ceea ce nu realizeaza ea este faptul ca n-ar trebui sa-ti permiti sa te indragostesti cand te afli prins intre doua epoci... caci asta poate complica lucrurile si mai tare. Mai ales ca nici in trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odata...
Culorile dragostei este o trilogie palpitanta, amuzanta si plina de romantism. Urmariti aventurile tinerei Gwendolyn in volumul al doilea, Albastru de safir.
Parerea mea:
Călătoria în timp nu este nici pe departe un subiect nou. Oamenii au fost mereu fascinați de posibilitatea de a-și îndrepta greșelile din trecut sau de a trăi într-o altă epocă. De asemenea, există destul de multe cărți și filme care au la bază acest subiect. Din acest punct de vedere, seria Culorile dragostei nu aduce nimic nou. Dar odată ce deschizi primul volum nu poți spune că se asemană cu ceva ce ai mai citit până acum. Roșu de rubin te captivează imediat și te plimbă prin vremuri de mult apuse. Unul din motivele pentru care m-am îndrăgostit de serie este că a reușit să aducă un element nou într-un subiect deja arhicunoscut și folosit.
„Primul salt în timp – numit şi saltul de iniţiere – are loc între al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea an de viaţă al purtătorilor genei.”
Roșu de rubin este primul volum al seriei, un început care te face să le devorezi pe nerăsuflate pe următoarele două.
Povestea este cam așa: există două familii purtătoare ale genei călătoriei în timp. Într-una dintre ele gena se transmite pe linie feminină, în cealaltă pe linie masculină. Ideea de organizație secretă care se ocupă cu aceste călătorii în timp și gena călătoriei care se transmite odată la câteva generații în cele două familii mi-a plăcut foarte mult, aduce un plus de mister. O profeție, piatra filosofală, nu poți cere mai mult de atât. Doisprezece călători, fiecare reprezintă o piatră și este parte din profeție.
„Opalul şi Chihlimbarul, prima pereche, /Agatul cântă în şi bemol, lupul avatar, /Duet – solutio! — Cu Acvamarinul. /Urmează puternicii Smarald şi Citrin, gemenii Cornaline în Scorpion, /şi Jadul, numărul opt, digestio. În mi major: Turmalinul negru, /Safirul în fa, cât de luminos părea. Şi aproape simultan, Diamantul, ca unsprezece şi şapte, l-a recunoscut pe Leu. /Projectio! Timpul curge, /Rubinul constituie începutul, dar şi sfârşitul.”
Charlotte a fost pregătită de mică pentru ceea ce urmează să i se întâmple, însă planurile sunt date peste cap când se dovedește că nu ea ci verișoara ei, Gwendolyn, este cea care a moștenit gena. Gwendolyn este luată prin surprindere de toate schimbările bruște din viața ei și de-a dreptul uluită de comportamentul mamei sale, de la care nu s-ar fi așteptat să mintă cu privire la data ei de naștere. Gwen nu este nici pe departe pregătită să pestreacă patru ore zilnic în trecut. La fel de nepregătită este să fie luată peste picior de Gideon, companionul ei în călătoriile în timp. Dar secrete mai mari decât și-ar fi închipuit vreodată sunt legate de brusca trădare și dispariție a ultimilor doi călători, Paul și Lucy.
Gwendolyn se considera o adolescentă obișnuită, fără încredere ea, de cele mai multe ori naivă, dar, de asemenea, este curajoasă, sarcastică și amuzantă. Are un farmec aparte. În contrast cu caracterul ei plăcut, Gideon pare de-a dreptul nesuferit. Nu știe decât să dea ordine și se așteaptă ca restul lumii să le execute fără ezitare. Dar are și o parte sensibilă și, ca orice persoană, reală sau de hărtie, are o poveste. Trebuie să recunosc că personajele chiar se potrivesc.
„ Bună ziua, mă cheamă Gwendolyn şi vin din viitor. Drept dovadă, vă arăt acestfermoar. Pariez că nu s-a inventat încă, nu-i aşa? Aşa cum nu s-au inventat nici jumbo-jeturile, televizoarele sau frigiderele…”
Personajele sunt geniale! Gwen și Gideon devin doi adolescenți cu probleme ieșite din comun, din care reușesc să iasă cu propriile puteri. Roșu de rubin îți dă câte puțin din toate, personaje bune, și suficient de multe informații încât să înțelegi despre ce este vorba, dar insuficiente pentru a descoperi secretul. Este cu siguranță una dintre seriile la care mă întorc cu plăcere.
Lectură plăcută!
