"Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria The Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă.
Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna.
Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire."
„O narațiune ingenioasă, cu personaje încântătoare. O poveste dulce-amăruie despre dragoste și renunțare. O lectură extraordinară.” - Daily Mail
Parerea mea:
Am fost și încă sunt cumva înspăimântată de Înainte să te cunosc. Poate că ar trebui să încep prin a mărturisi că am prostul obicei de a plânge în hohote atunci când citesc și nu doar o dată mi-a fost smulsă o carte din mână pentru că îmi făcea rău psihic, adică mă făcea să plâng de parcă cineva drag mie ar fi murit. Ceea ce nu prea înțelege lumea este că personajele din cărți chiar îmi sunt dragi și îmi par reale, deci cineva chiar a murit, nu contează dacă este palpabil sau nu.
Acestea fiind spuse, multe volume din biblioteca personală sunt pătate de lacrimile mele. Pot spune că am rămas traumatizată de astfel de cărți. Cred că totul a început cu moartea lui Sirius Black, o adevărată dramă pe care o resimt și azi. Apoi am continuat cu P.S.: Te iubesc, Sub aceeași stea și A thousand boy kisess. De aceea m-am uitat temătoare la Înainte să te cunosc și am refuzat cu îndârjire să mă uit la film. Faptul că o prietenă care a văzut ecranizarea mi-a spus că e foarte trist nu m-a încurajat deloc. Astăzi în sfârșit mi-am făcut curaj să o încep și mi-am promis că nu voi plânge, promisiune pe care evident am încălcat-o.
„De ce tu ai dreptul să-mi distrugi viața, iar eu nu am dreptul să decid nimic într-a ta?”
Povestea nu mai are nevoie de nicio prezentare. Lumea chiar a luat-o razna de când a apărut filmul bazat pe acestă carte. Mi-a plăcut Lou: e veslă, dezinvoltă și are un stil vestimentar greu de trecut cu vederea.
„Tatăl meu spune că sunt „o figură”, fiindcă am tendinața de a spune imediat tot ce-mi trece prin minte. Mama mă numește „individualistă” – acesta e felul ei politicos de a-mi da de înțeles că nu pricepe deloc de ce mă îmbrac așa.”
Will este genul de persoană care știe ce vrea, luptă pentru asta și trăiește viața din plin, un om pe care îl invidiez cu sinceritate, cel puțin pentru viața pe care a avut-o înainte de accident. Iar când trăiești cu adevărat și pierzi totul, lucrurile sunt și mai complicate și este cu mult mai greu să devii dependent de ajutorul altora. Din cele mai multe puncte de vedere nu-l condamn pe Will pentru alegerile lui, pentru că a supraviețui nu e totul și uneori îi rănim mai mult pe cei din jurul nostru atunci când suferim fără nicio șansă de scăpare, iar ei trebuie să privească zilnic cum dorința de a trăi ne părăsește puțin câte puțin.
Lou pe de altă parte este exact opusul lui Will, adică nu trăiește deloc. Și cred că acesta este lucrul cel mai frustrant: faptul că sunt puși față în față un om care ar dori să se bucure de viața și nu poate și unul care se poate bucura de viață dar nu o face.
„-Sunt aici, mamă. Nu trebuie să vorbești în numele meu. N-am și creierul paralizat. Nu încă.”
Dacă aș da timpul înapoi nu știu dacă aș alege din nou să citesc această carte. Sau poate că aș face-o, pentru că acum, când am terminat-o, o văd ca pe o lecție importantă, chiar dacă drumul până aici a fost anevois. În general, încerc să nu citesc cărți despre care știu că sunt triste, pentru că și așa în lumea reală există mult prea mulți oameni care suferă. De ce aș vrea să-i întâlnesc și în cărți? Dar, cumva, deși nu m-a făcut neapărat să râd, Înainte să te cunosc nu mi-a provocat acel sentiment de tragedie. Nu mi s-a părut o poveste fantezistă, pentru că exact așa este și realitatea. Poate că acum voi avea curaj să văd și filmul. Glumesc. Am nevoie de un timp în care să citesc măcar vreo zece comedii.
Lectură plăcută!
Multumesc librariei online Librex.
No comments:
Post a Comment