Tot ceea ce mai trebuie sa faceti este sa va alegeti preferata! Mie una imi va fi greu sa aleg pentru ca imi place foarte mult seria Dispozitive, iar Academia, ce sa mai vorbim, e una de suflet! (Nu mai spuneti la nimeni dar in secret zic: "Hai Dimitri!" hmmm... dar si "Hai Will!")
MAREA FINALA ARE LOC LUNI, 6 AUGUST INCEPAND CU ORA 18.00
Dispozitive
Infernale
este cea de a doua serie a Cassandrei Clare. Asta este un lucru bun,
foarte bun. De ce? Pentru că tot ce-a învățat autoarea şi experiența
câştigată au fost aplicate în această serie. Rezultatul este unul
extraordinar, un roman o serie care
sigur va cuceri noi fani nu doar pentru autoare dar şi pentru genul steampunk.
Să
vedem... Avem o Londră victoriană, o Londră dark,
a umbrelor şi tenebrelor. O lume pe care nici nu ți-ai fi putut închipui că
există, dar care este reală, veridică şi te absoarbe fără scăpare.
Mişună
în
ea tot felul de creaturi culese şi inspirate din variate mitologii
urbane
sau religioase, creaturi care îşi găsesc perfect locul. În mijlocul lor
tronează mecanismele iadului. Ce sunt ele? Doar n-o să vă spun eu! Nicio
creatură
întâlnită nu este exagerată într-un mod ridicol, fiecare îşi împarte şi
se
bucură de rolul oferit. Autoarea le construieşte şi jonglează cu
măiestrie, reuşind să ofere logică şi normalitate într-o lume a
imaginației debordante.
Personajele
rele sunt chiar sinistre şi captivante în răutatea lor. Te simți responsabil să
le deteşti.
Personajele
bune sunt clar si bine conturate şi la rândul lor variate. Firi diferite, istorii şi destine
diferite. Le placi şi ți-e greu să faci alegeri.
Personajele
se completează şi motivează reciproc.
Seria
este echilibrată. În primul volum este mai multă acțiune şi stai cu inima
strânsă cine e cine, cine e trădătorul, ce va (mai!) urma. Al doilea volum se
axează mai mult pe relația dintre personaje şi îți vei roade unghile din nou, dar
din alte motive. Cu dragostea nu-i uşor, iar atunci când intervine loialitatea,
iubirea dintre prieteni şi mai ales blestemele care te bântuie, totul se
complică groaznic. Nicio decizie nu-i uşor de luat când sentimentele sunt
ascunse pentru a proteja.
De ce să votați seria?
Pentru că veți avea parte de tot ce ați putea dori: acțiune, prietenie,
dragoste, personaje şi dialoguri reuşite. Există dragoste, există ură, există
dragoste de putere, trădare şi devotament, regrete, neîndurare, răzbunare,
inteligență şi naivitate, realitate şi fantastic, iar Cassandra Clare le-a
îmbinat pe toate admirabil.
Cu
atâta publicitate în jurul acestei serii, este destul de greu sa i se facă o
prezentare justă. A fost citită şi răscitită, iar taberele s-au format deja.
Este o poveste comună, superficială zic cei cărora nu le-a plăcut şi o serie
fenomenală zic cei care s-au declarat partizanii ei. Se poate considera aşadar
că primul merit al seriei este faptul că a iscat discuţii. Astfel mulţi au
citit-o, mulţi au dezbătut pe marginea ei şi aproape toţi au susţinut-o.
Unii
au acuzat-o (sau doar au arătat cu degetul) că nu e după o idee originală. S-au
vehiculat multe cărţi, povestiri şi filme cu subiecte asemănătoare. În aceste
condiţii, seria are încă un merit: nu e o reproducere oarecare, ci o ridicare
la un nivel superior sau o altă viziune asupra aceluiaşi obiectiv. Ca în
căsătorie – toate încep cu aceleaşi tradiţii, după aproximativ acelaşi tipar,
dar nu toate ajung să fie căsătorii fericite. Ceva vechi şi ceva împrumutat –
ideea de început, ceva nou – originalitatea, imaginaţia şi talentul
scriitoricesc al autoarei, ceva albastru – speranţa care totuşi îi rămâne: Katniss
şi Peeta.
Jocurile
foamei atinge multe aspecte delicate dintre care unul ar fi sacrificiul de sine
întâlnit nu doar la Katniss, ci la multe dintre personajele prezentate. Autoarea
face cititorul să se întrebe pentru cine sau în ce scop ar putea face el un
asemenea gest, cine şi ce merită un asemenea sacrificiu. Apoi, subtil, prin
evenimente de proporţii variate, cititorul este făcut să se întrebe până unde
ar merge şi ce ar fi dispus să facă pentru a supravieţui şi dacă ar mai putea
trăi cu el însuşi după aceasta. Nu se știe dacă există o limită între bine şi
rău, unde este aceasta şi dacă pentru a face un bine îţi este permis să faci un
rău. Nu știm dacă există predestinare sau oamenii îşi pot croi singuri soarta, dacă
poate fi schimbat ceva şi care este costul acestei schimbări.
Seria
îndeplineşte foarte bine rolul distopiilor, anume acela de a trage semnale de
alarmă. Semnale tăcute rezonează în subconştientul cititorului, semnale ale
unei societăţi bolnave dar aparent ideală sau soluţie - pedeapsă optimă pentru
un rău anterior, soluţie care este viciată de factorul uman sau de însăşi
esenţa eronată a soluţiei în sine. Această societate este fundalul în care se
îmbrăţişează elementele de acţiune pură, eliberarea socială, povestea de
dragoste şi lupta împlinirii acestora.
Personajele
evoluează, şi capătă noi valenţe. Katniss pierde uşor, uşor controlul pe care
îl are asupra a ceea ce se întâmplă şi ajunge să fie manipulată chiar de cei
care trebuie s-o protejeze – scopul scuză mijloacele? Peeta, din băiatul timid
şi nestrălucitor, ajunge să înţeleagă mai bine şi mai repede ceea ce se
întâmplă, să se implice în mod voit în revolta ce devine şi a lui şi să-i fie sprijin
lui Katniss. Gale se lasă prins în luptele de eliberare şi anumite decizii îl
îndepărtează de ea. Cei ce sunt sortiţi să devină noii lideri sunt chiar mai
răi decât cei vechi, iar Snow capătă „faţă umană”.
Personajele
secundare îşi au rolul lor bine determinat ce amuţesc cititorul. Soarta lor, a
fiicei primarului, a lui Cray, Darius, Prim, Cinna, învingătorii jocurilor
anterioare şi a tuturor celorlalţi care pierd câte ceva din ei, îşi lasă o
amprentă puternică şi capătă valoare de simbol.
Trebuie s-o votaţi
pentru că este o lecţie despre ceea ce nu trebuie să lăsăm să se întâmple, despre
dragoste şi sacrificiu, despre prietenie şi despre cum ar trebui să fim, despre
pasiunea luptei, despre eliberare şi supravieţuire, despre ceea ce ne
deosebeşte şi despre ceea ce ne face umani.
(Bibliophile Mystery)
Puteți vota până pe 27 iulie la ora 24.00
Pentru a afla rezultatele rundelor anterioare intrați AICI
*CUPA CĂRȚILOR este parte a campaniei Viața Cărților - Susțineți piața de carte din România
Iniţial am crezut că
va fi foarte uşor să prezint seria Vampirii Sudului. Adică cine n-a auzit de ea?? Dar nu este deloc aşa. Tocmai pentru
că este atât de populară, o prezentare care să îi evidenţieze toate calităţile
mi se pare aproape imposibilă.
Cu o oarecare stângăcie,
iată că păşim şi în Bon Temps, Louisiana, în lumea creată de Charlaine Harris, în
care vampirii nu mai sunt creaturi misterioase ale nopţii ci cetăţeni cu acte în
regulă, plătitori de taxe... nocturni, ce-i drept. Şi pentru a se integra cât
mai bine în rândul oamenilor, au inventat True Blood, o băutură sintetică înlocuitor
de sânge uman. Dar ca şi în cazul oricăror cetăţeni obişnuiţi, avem de-a face
cu diverse tipologii: unii sunt vecinii perfecţi, despre care apropiaţii nici
nu ar fi crezut că sunt vampiri, alţii sunt la limita legii sau chiar o încalcă.
Dar dacă vampirii nu creează probleme, sigur se vor găsi oameni care o vor
face. Suntem în mijlocul Sudului şi obiceiul de a „vedea” diferenţele dintre
noi nu s-a pierdut.
O cunoaştem pe
Sookie Stackhouse - chelneriţa simpatică de la Merlottes – o fată tipic sudistă,
o sweetheart, care are ceea ce ea
numeşte o disabilitate: citeşte gândurile. Şi-a petrecut întreaga copilărie încercând
să se ferească de gândurile altora şi tocmai de aceea nici nu a reuşit să îşi întemeieze
o familie. E greu sa îţi alegi un soţ cand ştii exact ce gândeşte J. Dar îşi iubeste viaţa şi slujba şi
totodată este fascinată de vampiri. Are ocazia să şi cunoască unul, în momentul
în care vampirul numit Bill (!) păseşte în bar. Sookie descoperă cu fascinaţie
că nu poate auzi şi gândurile vampirilor și tocmai de aceea se apropie din ce în
ce mai mult de ei.
Din bunătate şi
poate puţină naivitate, ea intră în jocul luptelor lor pentru putere, lucru ce îi
schimbă total viaţa liniştită pe care o avea şi astfel îi va fi dezvăluită o
lume pe care oamenii obişnuiţi nici nu şi-o pot imagina.
Deşi vampirii sunt
singurele fiinţe supranaturale care au ieşit „la lumină”, ei nu sunt nici pe
departe singurele creaturi din lume.
Chiar lângă Bon Temps locuieşte o comunitate de vârcolaci, însuși Sam, patronul
barului Merlottes este metamorf şi să nu uităm vrăjitoarele şi zânele. O întreagă
pleiadă de personaje mitice a căror lumi se întrepătrund, se influenţează şi
toate îşi lasă amprenta asupra vieţii lui Sookie.
Sookie este o
protagonistă extraordinară. Simpatică, plină de vitalitate, excentrică şi cu o
fire puternică, fără a fi încăpăţânată. Este cu siguranţă una dintre cele mai
bune eroine din cărţile cu vampiri pe care le veţi întâlni.
Atitudinea ei se
schimbă de-a lungul volumelor, căpătând o maturitate pe care în primele cărţi
nu o veţi găsi. Veţi suferi alături de ea şi vă veţi bucura de micile ei plăceri.
Bill poate părea bărbatul
perfect pentru Sookie, cel puţin până când aceasta află că....doar nu o să vă
spun totul, nu?
Nu putem să îl uităm
pe Eric Northman, preferatul multora dintre voi (şi al meu, recunosc!), care o
place pe Sookie...în felul lui. Vampir de 2000 de ani şi prinţ viking pe
deasupra, încrezut, autoritar şi elegant, Eric este omul care spune lucrurilor
pe nume, fapt care îl face nesuferit în ochii personajelor, dar şi ai
cititorilor. Cu toate astea el reuşeşte să ne demonstreze că aparenţele înşeală,
fiind cel care mereu o apără din umbră sau făţiş pe Sookie şi cel care îşi riscă
viaţa pentru ca ea să fie în siguranţă.
Avem parte de un
trio amoros care, pe parcurs, îşi schimbă coordonatele şi totodată este
condimentat de apariţia în peisaj a altor personaje masculine potente.
Personajele
secundare, meteorice sau prezente mereu, sunt puternice, bine conturate și au
un cuvânt greu de spus. Trăirile, loialitatea sau jocurile lor conduc acțiunea
pe noi și noi planuri.
Vampirii sudului
satisface atât cititorii pasionaţi de paranormal, romance şi dramă, cât şi pe
cei care îşi doresc acţiune şi mister. Stilul este unul antrenant, care
justifică pe deplin calitatea de bestseller a seriei.
Trebuie să votaţi
Vampirii Sudului pentru că autoarea a creat un echilibru perfect între acţiune,
mister, suspans şi paranormal romance, realizând o serie de succes mondial.
Descrierea personajelor este atât de bine făcută, încât veţi avea impresia că îi
cunoaşteţi personal. Deşi este o serie lungă, fiecare volum prezintă o situaţie
nouă; nimic nu se repetă, noi aventuri, noi drame şi noi personaje sunt aduse în
lumea ciudată şi atrăgătoare a supranaturalului.
Dragostea și loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge.
Academia Vampirilor “prinde” de la primele
pagini şi nu printr-o scenă de acţiune extraordinară, ci prin modul de
prezentare a personajelor.
Acţiunea se centrează pe Rose şi Lissa care au
o prietenie foarte strânsă, ce durează încă din copilărie.
Cele două au încercat să se ascundă printre
oameni după ce, cu doi ani în urmă, au fugit de la Academia Sf. Vladimir. Aici
moroii – vampirii vii – sunt instruiţi şi protejaţi, iar dhampirii – gardieni
ai moroilor, pe jumătate vampiri – sunt educaţi şi antrenaţi pentru a-i apăra
de strigoi – vampiri nemuritori care se hrănesc cu sângele moroilor şi
dhampirilor. Descoperite şi escortate înapoi de gardianul Dimitri Belikov, ele
trebuie să înfrunte pedeapsa pentru evadare, comentariile răutăcioase ale
colegilor şi consecinţele evadării lor. Imediat după reîntoarcerea lor apar o
mulţime de întâmplări ciudate care le vor influenţa viaţa.
Rose este o eroină grozavă. Poate avea singură
grijă de ea – deşi nu prea are, principala ei preocupare fiind binele Lissei. Nu
e tipul de fată care să se lase călcată în picioare sau să facă ce i se spune şi
asta, de regulă o bagă în încurcături. Însă face tot ce-i stă în putere pentru
a-i proteja pe cei pe care îi iubeşte. Seria câştigă mult prin sarcasmul şi
replicile ei obraznice dar pline de umor. Profesorul ei, Dimitri, îi devine un
model de atitudine şi comportament, scopul ei fiind de a-i ajunge egal
şi...iubită, deşi totul e împotriva lor.
Dimitri are 24 de ani, ceea ce îi conferă o
maturitate şi un echilibru în gândire pe care nu le putem întâlni la niciun
adolescent. Renumit pentru profesionalismul şi stilul impecabil de luptă de
care dă dovadă, îi este total opus lui Rose. Este poreclit „Zeul” şi se ridică
la nivelul acestui apelativ în tot ceea ce face. El devine pentru Rose un adevărat
prieten şi aproape o obsesie. Atracţia ei faţă de el se transformă în ceva mult
mai profund decât le este permis şi din această cauză inima îi va fi sfărâmată în
nenumărate rânduri.
Sfâşietoarea călătorie în care porneşte Rose este
una iniţiatică, din care se va întoarce total schimbată, devenind una dintre
cele mai puternice eroine întâlnite... Este un drum făcut în încercarea de a-şi
alina durerea, de a face dreptate şi a curma suferinţa unei persoane dragi....
Dar drumul se va dovedi a fi cel care oferă posibilitatea unei noi șanse, şansă
pe care Rose o va apuca cu ambele mâini şi cu tot sufletul ei.
Lissa Dragomir nu este un vampir oarecare, ci
şi prinţesa, singura supravieţuitoare a familiei ei. De aceea trebuie apărată
de strigoi în orice moment dar, aşa cum se va dovedi, trebuie apărată şi de
proprii ei semeni. Odată cu titlul de prinţesă vin şi responsabilităţile, ea
trebuind să se ridice la nivelul aşteptărilor reginei şi a celorlalţi membri ai
consiliului regal. Unicitatea darului ei, stăpânirea magiei spiritului, o va
face un aliat important atât în luptele fizice cât şi în cele sufleteşti.
Rose
şi Lissa par a fi jumătăţi ale aceluiaşi întreg, contribuind în egală măsură la dezvoltarea acţiunii. Ele descoperă împreună vechea legendă a moroilor şi
secretele pierdute ce le pot explica legătura specială pe care o au.
Pe
parcursul seriei, ambele se maturizează şi sunt testate. Ambele se confruntă cu
iubiri nepermise sau incomode, ambele trebuie să ia decizii vitale.
Întâlnim
triughiul amoros, iar „rivalul” Adrian Ivashkov a împărţit deja lumea în două
tabere. Carismatic, rebel şi excentric, el este tot ce şi-ar putea dori o fată
şi totuşi nu el este ceea ce îşi doreşte Rose....sau este?
Acţiune,
iubire, pierderi, trădări şi regăsiri, toate se leagă în Academia Vampirilor.
Este o serie devenită „de suflet” pentru toţi adolescenţii.
Daca sunteţi fani ai poveştilor cu vampiri cu
siguranţă veti devora Academia vampirilor! Dacă nu sunteţi fani ai povestilor cu vampiri
cu siguranţă veţi deveni unul.
Trebuie să votaţi
Academia Vampirilor pentru că oferă o perspectivă interesantă – mai ales pentru noi, românii – miturilor
despre vampiri. Este evident că autoarea a cercetat amănunţit toate aceste povestiri înainte de a
scrie. Pentru că are tot ce v-aţi dori: acţiune, mister, iubire interzisă, umor şi suspans.
(Bibliophile Mystery)
Puteți vota până pe 24 iulie la ora 24.00
Pentru a afla rezultatele rundelor anterioare intrați AICI
CUPA CĂRȚILOR este parte a campaniei Viața Cărților - Susțineți piața de carte din România
In etapa a III-a, desi nimeni nu se astepta, am avut parte de prelungiri atunci cand rezultatele au aratat egalitate, iar una dintre favorite a fost eliminata!
Numar volume: 4 (serie completa) Numar volume aparute la noi: 4 An aparitie: 2008 Editura: RAO
Amurg este prima în
topul a milioane de cititori şi seria care probabil a dat startul plăcerii de a citi cărți fantasy multora dintre voi.
Nu se ştie dacă este vorba de poveste, de personaje sau de stil, dar
cert este că Twilight a ajuns un adevărat brand, un etalon. Mii de alte cărți foarte bune sunt recomandate fanilor ei, ceea ce
spune destul.
Adolescenta Bella
Swan în vârstă de 17 ani, locuia cu mama sa în însoritul Phoenix,
Arizona, părinții fiind divorțați. În vacanța de vară, obişnuia să petreacă o lună cu tatăl ei, în micul orăşel Forks din Washington State, aflat sub o pătură constantă de nori. Nu-i plăcea deloc oraşul, nereuşind să se acomodeze cu frigul şi umezeala, dar când mama ei se
mărită cu un jucător de baseball şi începe să călătorească prin țarăîmpreună cu el, Bella este nevoită să se mute acolo.
În prima zi de şcoală, îl cunoaşte pe Edward Cullen, care o cucereşte imediat cu
chipul incredibil de frumos. Bella este foarte surprinsă când acesta pare să o deteste fără motiv, dar fascinația ei în ceea ce îl priveşte se adânceşte,
mai ales când, după o mică absență, el îi salvează viața într-un mod extrem de ciudat.
Acțiunea pare să se desfăşoare în timp real, autoarea descrie prin ochii Bellei
fiecare privire, fiecare gest cât de mic al lui Edward. Toate aceste determină ca implicarea cititorilor să devină totala, fascinația lor pentru el crescând odată cu a ei.
Bella este un
personaj care atrage în special pentru că este o fată simplă, normală, care se percepe pe sine într-un mod caracteristic
adolescenței – ciudatăşi nesemnificativă. Totuşi, fără să realizeze, ea devine centrul atenției băieților din liceu. Neîndemânaticăşi predispusă la o mulțime de accidente, are avantajul de a fi
inteligentă, independentăşi curajoasă. Aceste calități sunt cele care îi vor permite să se apropie de Edward, legătura lor dezvoltându-se pe parcursul seriei. Nu va fi o
relație facilă, bunele intenții putând avea un cu totul alt efect decât
cel dorit. Dar cine a zis că dragostea e uşoară? Mai ales când apar alți pretendenți a căror dragoste şi
pasiune concurează cu cele mai profunde drame ale literaturii. Triunghiul
amoros care pare să se creeze este unul deosebit şi pentru faptul că linia dintre o prietenie profundăşi dragoste poate fi uneori neclară. Pe parcursul celor patru volume, Bella, Edward şi Jacob
vor evolua, orice tentă de adolescență rămând undeva în trecut. Fiecare are o misiune, fiecare are
repsonsabilități. Dragostea pentru Bella face şi desface alianțe.
Familia Cullen este
specială nu numai pentru că este formatăîn totalitate din vampiri, ci şi datorită abilităților deosebite pe care le posedă aceştia: Edward citeşte gândurile, Alice vede viitorul, Jasper
poate influența stările de spirit ale celor din jur. Dar nu acestea sunt calitățile cele mai importante, calitățile care îi deosebesc fundamental de cei ca ei. În schimb
sunt calitățile care vor atrage noi pericole, pericole care vor
amenința viața întregii familii şi a prietenilor lor.
Twilight este
considerată o carte fenomen. Nu există nimic forțat, nimic în plus, iar ritmul şi fluiditatea
cu care este scrisă se potrivesc perfect. Meyer are curajul de a crea un mit
propriu al vampirilor. Aceştia nu ard în lumina soarelui, ci pielea lor ca de
marmurăcapătăsclipiri de diamant – de aceea şi locuiesc
în Forks, unde este înnorat mai mereu – nu se sperie de cruci sau de usturoi,
nu mănâncă mâncare umană, conduc maşini cu o viteză amețitoare şi… se îndrăgostesc.
Trebuie să votați Amurg pentru căeste una dintre cele mai antrenante, plăcute şi romantice poveşti ale momentului. Se poate citi
la micul dejun, în drum spre şcoală, în tramvai sau în pauza de masă. Este cartea pentru care găseşti cele mai ciudate metode de obține timp liber.
(Bibliophile Mystery)
***
Jocurile Foamei de Suzanne Collins
Numar volume: 3 (serie completa) Numar volume aparute la noi: 3 An aparitie: 2009 Editura: NEMIRA
Cu
atâta publicitate în jurul acestei serii, este destul de greu sa i se facă o
prezentare justă. A fost citită şi răscitită, iar taberele s-au format deja.
Este o poveste comună, superficială zic cei cărora nu le-a plăcut şi o serie
fenomenală zic cei care s-au declarat partizanii ei. Se poate considera aşadar
că primul merit al seriei este faptul că a iscat discuţii. Astfel mulţi au
citit-o, mulţi au dezbătut pe marginea ei şi aproape toţi au susţinut-o.
Unii
au acuzat-o (sau doar au arătat cu degetul) că nu e după o idee originală. S-au
vehiculat multe cărţi, povestiri şi filme cu subiecte asemănătoare. În aceste
condiţii, seria are încă un merit: nu e o reproducere oarecare, ci o ridicare
la un nivel superior sau o altă viziune asupra aceluiaşi obiectiv. Ca în
căsătorie – toate încep cu aceleaşi tradiţii, după aproximativ acelaşi tipar,
dar nu toate ajung să fie căsătorii fericite. Ceva vechi şi ceva împrumutat –
ideea de început, ceva nou – originalitatea, imaginaţia şi talentul
scriitoricesc al autoarei, ceva albastru – speranţa care totuşi îi rămâne: Katniss
şi Peeta.
Jocurile
foamei atinge multe aspecte delicate dintre care unul ar fi sacrificiul de sine
întâlnit nu doar la Katniss, ci la multe dintre personajele prezentate. Autoarea
face cititorul să se întrebe pentru cine sau în ce scop ar putea face el un
asemenea gest, cine şi ce merită un asemenea sacrificiu. Apoi, subtil, prin
evenimente de proporţii variate, cititorul este făcut să se întrebe până unde
ar merge şi ce ar fi dispus să facă pentru a supravieţui şi dacă ar mai putea
trăi cu el însuşi după aceasta. Nu se știe dacă există o limită între bine şi
rău, unde este aceasta şi dacă pentru a face un bine îţi este permis să faci un
rău. Nu știm dacă există predestinare sau oamenii îşi pot croi singuri soarta, dacă
poate fi schimbat ceva şi care este costul acestei schimbări.
Seria
îndeplineşte foarte bine rolul distopiilor, anume acela de a trage semnale de
alarmă. Semnale tăcute rezonează în subconştientul cititorului, semnale ale
unei societăţi bolnave dar aparent ideală sau soluţie - pedeapsă optimă pentru
un rău anterior, soluţie care este viciată de factorul uman sau de însăşi
esenţa eronată a soluţiei în sine. Această societate este fundalul în care se
îmbrăţişează elementele de acţiune pură, eliberarea socială, povestea de
dragoste şi lupta împlinirii acestora.
Personajele
evoluează, şi capătă noi valenţe. Katniss pierde uşor, uşor controlul pe care
îl are asupra a ceea ce se întâmplă şi ajunge să fie manipulată chiar de cei
care trebuie s-o protejeze – scopul scuză mijloacele? Peeta, din băiatul timid
şi nestrălucitor, ajunge să înţeleagă mai bine şi mai repede ceea ce se
întâmplă, să se implice în mod voit în revolta ce devine şi a lui şi să-i fie sprijin
lui Katniss. Gale se lasă prins în luptele de eliberare şi anumite decizii îl
îndepărtează de ea. Cei ce sunt sortiţi să devină noii lideri sunt chiar mai
răi decât cei vechi, iar Snow capătă „faţă umană”.
Personajele
secundare îşi au rolul lor bine determinat ce amuţesc cititorul. Soarta lor, a
fiicei primarului, a lui Cray, Darius, Prim, Cinna, învingătorii jocurilor
anterioare şi a tuturor celorlalţi care pierd câte ceva din ei, îşi lasă o
amprentă puternică şi capătă valoare de simbol.
Trebuie s-o votaţi
pentru că este o lecţie despre ceea ce nu trebuie să lăsăm să se întâmple, despre
dragoste şi sacrificiu, despre prietenie şi despre cum ar trebui să fim, despre
pasiunea luptei, despre eliberare şi supravieţuire, despre ceea ce ne
deosebeşte şi despre ceea ce ne face umani.
(Bibliophile Mystery)
Puteți vota până pe 19 iulie la ora 24.00
Pentru a afla rezultatele rundelor anterioare intrați AICI
*CUPA CĂRȚILOR este parte a campaniei Viața Cărților - Susțineți piața de carte din România
Dragostea și loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge.
Academia Vampirilor “prinde” de la primele
pagini şi nu printr-o scenă de acţiune extraordinară, ci prin modul de
prezentare a personajelor.
Acţiunea se centrează pe Rose şi Lissa care au
o prietenie foarte strânsă, ce durează încă din copilărie.
Cele două au încercat să se ascundă printre
oameni după ce, cu doi ani în urmă, au fugit de la Academia Sf. Vladimir. Aici
moroii – vampirii vii – sunt instruiţi şi protejaţi, iar dhampirii – gardieni
ai moroilor, pe jumătate vampiri – sunt educaţi şi antrenaţi pentru a-i apăra
de strigoi – vampiri nemuritori care se hrănesc cu sângele moroilor şi
dhampirilor. Descoperite şi escortate înapoi de gardianul Dimitri Belikov, ele
trebuie să înfrunte pedeapsa pentru evadare, comentariile răutăcioase ale
colegilor şi consecinţele evadării lor. Imediat după reîntoarcerea lor apar o
mulţime de întâmplări ciudate care le vor influenţa viaţa.
Rose este o eroină grozavă. Poate avea singură
grijă de ea – deşi nu prea are, principala ei preocupare fiind binele Lissei. Nu
e tipul de fată care să se lase călcată în picioare sau să facă ce i se spune şi
asta, de regulă o bagă în încurcături. Însă face tot ce-i stă în putere pentru
a-i proteja pe cei pe care îi iubeşte. Seria câştigă mult prin sarcasmul şi
replicile ei obraznice dar pline de umor. Profesorul ei, Dimitri, îi devine un
model de atitudine şi comportament, scopul ei fiind de a-i ajunge egal
şi...iubită, deşi totul e împotriva lor.
Dimitri are 24 de ani, ceea ce îi conferă o
maturitate şi un echilibru în gândire pe care nu le putem întâlni la niciun
adolescent. Renumit pentru profesionalismul şi stilul impecabil de luptă de
care dă dovadă, îi este total opus lui Rose. Este poreclit „Zeul” şi se ridică
la nivelul acestui apelativ în tot ceea ce face. El devine pentru Rose un adevărat
prieten şi aproape o obsesie. Atracţia ei faţă de el se transformă în ceva mult
mai profund decât le este permis şi din această cauză inima îi va fi sfărâmată în
nenumărate rânduri.
Sfâşietoarea călătorie în care porneşte Rose este
una iniţiatică, din care se va întoarce total schimbată, devenind una dintre
cele mai puternice eroine întâlnite... Este un drum făcut în încercarea de a-şi
alina durerea, de a face dreptate şi a curma suferinţa unei persoane dragi....
Dar drumul se va dovedi a fi cel care oferă posibilitatea unei noi șanse, şansă
pe care Rose o va apuca cu ambele mâini şi cu tot sufletul ei.
Lissa Dragomir nu este un vampir oarecare, ci
şi prinţesa, singura supravieţuitoare a familiei ei. De aceea trebuie apărată
de strigoi în orice moment dar, aşa cum se va dovedi, trebuie apărată şi de
proprii ei semeni. Odată cu titlul de prinţesă vin şi responsabilităţile, ea
trebuind să se ridice la nivelul aşteptărilor reginei şi a celorlalţi membri ai
consiliului regal. Unicitatea darului ei, stăpânirea magiei spiritului, o va
face un aliat important atât în luptele fizice cât şi în cele sufleteşti.
Rose
şi Lissa par a fi jumătăţi ale aceluiaşi întreg, contribuind în egală măsură la dezvoltarea acţiunii. Ele descoperă împreună vechea legendă a moroilor şi
secretele pierdute ce le pot explica legătura specială pe care o au.
Pe
parcursul seriei, ambele se maturizează şi sunt testate. Ambele se confruntă cu
iubiri nepermise sau incomode, ambele trebuie să ia decizii vitale.
Întâlnim
triughiul amoros, iar „rivalul” Adrian Ivashkov a împărţit deja lumea în două
tabere. Carismatic, rebel şi excentric, el este tot ce şi-ar putea dori o fată
şi totuşi nu el este ceea ce îşi doreşte Rose....sau este?
Acţiune,
iubire, pierderi, trădări şi regăsiri, toate se leagă în Academia Vampirilor.
Este o serie devenită „de suflet” pentru toţi adolescenţii.
Daca sunteţi fani ai poveştilor cu vampiri cu
siguranţă veti devora Academia vampirilor! Dacă nu sunteţi fani ai povestilor cu vampiri
cu siguranţă veţi deveni unul.
Trebuie să votaţi
Academia Vampirilor pentru că oferă o perspectivă interesantă – mai ales pentru noi, românii – miturilor
despre vampiri. Este evident că autoarea a cercetat amănunţit toate aceste povestiri înainte de a
scrie. Pentru că are tot ce v-aţi dori: acţiune, mister, iubire interzisă, umor şi suspans.
Instrumente
mortale nu este doar o „altă serie fantasy”. Este acea serie pe care ar
trebui să o citească toată lumea, acea serie care reprezintă un reper
valabil al genului. Deşi este catalogată ca Young Adult, ea va fi sigur
apreciată în egală măsură şi de cei maturi. Autoarea
reuşeşte să construiască o lume care pare deopotrivă reală şi magică.
Cassandra Clare stabileşte în această lume un echilibru perfect între
legende, mituri urbane şi real care are ca efect integrarea perfectă a
cititorului în aceasta. Este o lume ce nu aparţine doar oamenilor
obişnuiţi ci una care aparţine deopotrivă Vânătorilor de umbre, zânelor,
vârcolacilor şi vampirilor chiar şi demonilor. Societatea Vânătorilor
de umbre este mistică, întunecată, sexy, curajoasă şi puternică, una din
care îţi vei dori să faci parte. Personajele
sunt foarte bine construite şi variate. Fiecare corespunde rolului care
i s-a dat şi fiecare este influenţat de modul în care acţiunea se
desfăşoară. Clary este pe măsura celui mai
bun prototip al eroinei fantasy, inteligentă, cu o isteţime a vieţii,
curaj şi bunătate şi cu acel ceva care îi oferă autenticitate şi care o
ţine ancorată în real. Real este şi fermecătorul Jace care se ascunde
sub aparenţa unui temperament enervant ce ajunge insuportabil chiar şi
pentru cei care îl iubesc. Legătura dintre Jace şi Clary devine exemplul
cel mai nefericit al dragostei interzise, lăsând cititorul să fiarbă
până la aflarea deznodământului. Personajele
secundare sunt destule şi pe fiecare îţi doreşti să le vezi mai mult,
să le regăseşti mai des. Alec şi Magnus, Isabelle şi Simon, Luke şi
Sebastian şi toţi ceilalţi au propria istorie care alături de
personalităţile lor variate dau consistenţă şi valoare seriei. Acţiunea
este intensă şi uneori atinge limita dark, devenind înfricoşătoare. Mai
ales prin faptul că simţi că te afli în mijlocul acţiunii, că puţinele
opţiuni ale personajelor sunt puţinele tale opţiuni. Luptă sau fugi! –
nu vei putea simţi mai real cum adrenalina duduie nu doar prin vasele
lor ci şi prin sângele tău. În Instrumente
mortale nimic nu este la întâmplare, nimic nu este o coincidenţă sau un
mod facil de a ieşi dintr-o situaţie. Mai mult, autoarea se joacă cu
cititorul arătându-i din timp indicii cu privire la ce se va întâmpla,
dar nu vă gândiţi că acesta îşi va da seama. De ce? Pentru că fiecare
amănunt poate da naştere mai multor posibilităţi. Elementele mici,
aparent neînsemnate sunt cele care la un moment capătă valoarea
punctului de cotitură, acel buştean sau piatră care schimbă cursul
râului, acea buturugă mică ce răstoarnă carul mare. Pe măsura volumelor,
lupta eternă dintre bine şi rău devine mai acută, mai profundă, iar
trăirile personajelor vor fi chinul cititorului. Totuşi,
deşi problemele seriei sunt foarte serioase, de la salvarea relaţiilor
până la salvarea lumii şi eventual supravieţuirea personajelor, nu
lipseşte umorul. Replicile adolescenţilor (care, să fim serioşi cât de
serioşi pot fi şi cât timp???) poartă acele ironiei şi hazului de necaz. De ce să votaţi seria?
Pentru că are tot ce şi-ar putea dori un tânăr cititor (orice cititor):
mister, suspans, surprize, trădări, dragoste şi chiar mici tuşe de
dramoletă. Indiferent de stilul vostru preferat, indiferent de ceea ce
vă face să vibraţi tot veţi găsi ceva care să vă placă şi să apreciaţi
în Instrumente mortale. O serie cu adevărat mortală.
(Bibliophile Mystery)
Puteti vota pana pe 16 iulie la ora 24.00 Pentru a vedea rezultatele rundelor anterioare intrati AICI
*CUPA CARTILOR este parte a campaniei "Viata Cartilor - Sustineti piata de carte din Romania"