Recenzie! Spioana de Paulo Coelho

Cartea spune povestea vietii celebrei Mata Hari, una dintre cele mai enigmatice femei din istorie.

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.

O curtezană care a sfidat rigorile vremii. 

O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei. 

Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.

Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos.

Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, Spioana e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.

Parerea mea:

”Când nu știm încotro ne poartă viața, nu înseamnă că suntem pierduți.”

L-am descoperit pe Paulo Coelho în urmă cu mult timp, acum 8-9 ani, atunci când am citit ”Al cincilea munte”. Am continuat cu celebrul ”Alchimistul”, care m-a marcat, era o carte de care aveam nevoie în acel moment, o carte la care încerc să mă raportez și acum, atunci când îmi pierd încrederea. M-am îndrăgostit imediat de stilul lui Coelho și am avut o perioadă în care am citit cam toate cărțile lui care îmi picau în mână. Am continuat să-l citesc de-a lungul anilor, dar ceva mai moderat.

Acum mă aflu cumva la un alt capăt de drum, sfârșitul facultății, și am simțit cumva nevoia să mă întorc la ”Alchimistul” și să-mi aduc aminte că lucrul cel mai important este să nu ne pierdem pe noi înșine în așteptările celorlalți. Avându-l proaspăt în memorie pe Paulo Coelho, am fost curioasă să citesc ”Spioana”. Am citit recenzii pozitive și negative ale cărții, dar în general cărțile lui Coelho trebuie interpretate numai prin propriile experiențe. Sunt cărți personale, pe care fiecare dintre noi le percepe diferit.

”Ajunsă aici, mă gândesc la viața mea și îmi dau seama că memoria e un râu care curge întotdeauna înapoi.”

”Spioana” mi s-a părut scurtă, poate nu ca număr de pagini, ci ca povestire. Atunci, când începi o poveste, te axezi pe momentele importante și e adevărat că acelea sunt cele pe are le reține cititorul. Dar pentru a da farmec secvențelor semnificative trebuie să contruim povestea din acele mici întâmplări. ”Spioana” sare cumva peste aceste momente și parcă nu m-a prins atât de tare.

”Spioana” este inspirată dintr-o poveste reală. Mata Hari este o prostituată, dar nu trebuie să vă așteptați la o poveste romantică cum este ”Dama cu camelii”, nu doar epoca îi deosebește pe Alexandre Dumas fiul și pe Paulo Coelho, ci mai ales stilul.

Deși destinul este unul tragic, tocmai salturile în timp te împiedică să empatizezi cu personajul și să-l înțelegi pe deplin. Îi înțelegi motivația, dar nu îi urmărești ascensiunea. Eu am nevoie să înțeleg personajele, să le tranform în persoane reale, altfel o carte rămâne doar atât: pagini pline de cuvinte, nu devin realitate în mintea cititorilor.

”Primul meu sfat e cel mai greu de urmat și nu are nimic de-a face cu dansul tău: să nu te îndrăgostești niciodată. Dragostea e un venin. Odată ce te-ai îndrăgostit, nu mai ei control asupra vieții tale, din moment ce inima și mintea ta aparțin altei persoane. Existența îți este amenințată. Ajungi să faci totul pentru omul iubit și nu mai vezi pericolul. Acest lucru inexplicabil și primejdios numit iubire spulberă de pe fața pământului tot ce însemni tu și lasă în locul tău ceea ce și-ar dori persoana iubită să fii.”

Subiectul este destul de clar din descrierea cărții și este unul cât se poate de fascinant. O dansatoare exotică, care recunoaște că este o prostituată, acuzată și condamnată pentru spionaj. Nu cred că este o poveste singulară în timpul războiului, dar motivarea din spatele acestei condamnări ne arată mai mult ca orice cât de coruptă este lumea. Este cumva o pagină de istorie. La școală ni se prezintă războaiele în ani, morți și armament și poate prea puțin în oameni și aranjamente de culise.

”Soarele între timp e ridicase la orizont, al luminat scânteile, și un fum subțire a ieșit din țeava fiecărei puști, în timp ce rafala de focuri bubuia în aer. În clipa următoare, cu mișcare cadențată, soldații și-au rezemat puștile la loc pe pâmânt.”

Merită citită.

Lectură plăcută!

Multumesc librariei online Librex.