Recenzie: Lola si baiatul de treaba din vecini de Stephanie Perkins

Lola Nolan nu crede în modă… crede în deghizări.

Cu cât mai scumpă costumaţia — mai strălucitoare, mai absurdă, mai neobişnuită — cu atât mai bine. Dar chiar dacă stilul Lolei este scandalos, ea e o fiică ascultătoare şi-o prietenă cu planuri mari de viitor. Totul e aproape perfect (inclusiv iubitul ei rocker sexy), până în clipa în care spaima vieţii ei devine realitate: gemenii Bell, Calliope şi Cricket, se întorc în cartier. Când Cricket — inventator talentat — păşeşte din umbra surorii lui gemene şi revine în viaţa Lolei, ea trebuie în sfârşit să facă pace cu sentimentele-i de o viaţă pentru vecinul de alături.

„O să vă îndrăgostiți de Lola și băiatul de treabă din vecini. O să vă îndrăgostiți nebunește! Fiecare pagină e scânteietoare!”— SARAH MLYNOWVSKI

În primul rând, vreau să mulțumesc librăriei online Librex pentru această superbă carte.

Parerea mea:

În primul rând, iubesc patinajul artistic. Voi trece cu vederea faptul că Jocurile Olipice de iarnă nu au mai avut loc de mult în Franța, și mă voi concentra pe faptul că în al doilea volum al seriei Anna și sărutul franțuzesc patinajul artistic are un rol important, chiar dacă patinatoarea pare un personaj negativ, cel puțin la început. În al doilea rând, Romeo și Julieta este una dintre melodiile mele preferate și faptul că și Caliope a ales-o pentru programul ei liber m-a făcut să mă urc pe un norișor și să vizez la cum ar arăta programul într-unul din concursurile pe care le aștept mereu cu nerăbdare.

Revenind la poveste, Lola și Cricket par desprinși dintr-un număr de circ. Două persoane care au hotărât să transpună toate sentimentele din interior în ceea se vede privind din exterior. Mi-a plăcut foarte mult faptul că Stephanie Perkinins a ales să abordeze un subiect puțin mai controversat, cum sunt copii crescuți de părinți de același sex. I-am adorat pe Nathan și Andy, sunt niște părinți extraordinari și au făcut o treabă foarte buncă cu Lola. I-au dat ceva ce mulți părinți nu le oferă copiilor lor: dreptul de a fi diferiți. Nathan este protector, Andy este cel pe care te boți baza întotdeauna pentru un sfat bun. Niciunul nu este mama, ambii sunt doi tați care își iubesc mult copilul.

Le-am dus dorul Annei și lui St. Clair și m-am bucrat mult să-i redescopăr în Lola și băiatul de treabă din vecini, fericiți și liberi să-și trăiască iubirea. Ei au adus Parisul, parcă, puțin mai aproape.

Lola mi s-a părut oarecum o nuanță a lui St. Clair, prinsă într-o relație căreia nu vrea să îi dea drumul, pentru că îi este comod să rămână acolo, să nu riște și să fie rănită. Etienne St. Clair și Lola diferă mult, dar am găsit o oarecere similitutide în atitudinea lor, în acea comoditate adusă de o releție sigură și poate că asta m-a deranjat puțin, pentru că nu voiam să citesc două povești asemănătoare. Ca și St. Clair, Lola continuă să îi dea speranțe celui mai bun prieten al ei, deși știe că sentimentele lui sunt mai mult decât prietenești, iar ea nu are nicio intenție să se despartă de iubitul pe care îl minte. 

Prinsă între iubirea pe care i-a purtat-o din copilărie lui Cricket și iubitul cel ales, Max, Lola se joacă cu focul și cred că, în calitatea de soră iubitoare, Calliope are tot dreptul să o ardă pițin. Cricket este un scump, l-am plăcut instantaneu, deși a suportat cam multe. Max nu mi-a plăcut niciodată, nu știu de ce, era prea posesiv, poate chiar puțin agresiv. 

De data asta nu am mai simțit atât de puternică povestea Lolei, ci m-am concentrat mai mult asupra personajelor secundare: Cricket, Nathat, Andy, Calliope, Anna, Etienne, Lindsey. Am râs, dar parcă mi-a lipsit puțin acel umor din primul volum. Stephanie Perkins a reușit, din nou, să mă cucerească, prin această poveste frumoasă, despre descoperirea de sine și a doua șansă la iubire.

Lectură plăcută!

Recenziile  volumelor 1 si 3 AICI si AICI.