Data aparitiei 20.03.2017
Titlu original The Shadowed Sun
Colectia Nautilus
ISBN 978-606-758-894-1
Cod bara 9786067588941
Autor N.K. Jemisin
Traducator Monica Serban
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 520
Protectoratul Kisua e la putere si Gujaareh nu are parte de o viata linistita. Orasul viselor, in care pe vremuri domnea pacea, se confrunta cu violente si cosmaruri: o boala misterioasa face ravagii in cetate, osandindu-i pe suferinzi sa tipe in somn. Prizonieri ai viselor intunecate si ai unor personaje malefice, abia asteapta sa se razvrateasca.
Isi pun speranta in doi proscrisi: prima femeie primita in randul zeitelor viselor si un print exilat, care-si cere dreptul dobandit prin nastere. Impreuna, trebuie sa tina piept ocupatiei kisuatiene si sa dezvaluie sursa viselor ucigase pentru ca orasul Gujaareh sa supravietuiasca.
„Cititorul nu poate pierde din vedere nimic, daca nu vrea sa rateze firele complicate ale povestii. Soarele umbrit este o continuare extraordinara a romanului Luna ucigasa.“ - SFF World
Fragment:
Existau 256 de locuri unde cineva s-ar fi putut ascunde în propria carne. Soldatul care-şi dădea sufletul sub mâinile lui Hanani dispăruse iute, găsindu-şi adăpost undeva în adânc. Ea-i scotocise inima, creierul şi măruntaiele, deşi sufletul poposea în acele organe mult mai rar decât îşi închipuiau muritorii de rând. Îi cercetase gura şi ochii, pe aceştia din urmă cu mare grijă. Într-un târziu, în spatele unui lob al ficatului, îi descoperi urma sufletului şi se luă după ea până când ajunse într-un vis cu ruine adumbrite.
Mormane de pietriş se iveau sumbre dintre ceţurile amurgului, construcţii sfărâmate, atât de masive, încât şi o singură cărămidă ar fi depăşit în înălţime un om, forme atât de stranii, încât nu le pricepea scopul. Un palat? Un templu? Orişicum, ascundeau ceva. Sub tălpile sale, praful sclipea mai ceva decât mica. Fiecare pas stârnea un milion de stele. Avu grijă să le aşeze pe toate la loc în urma ei.
Pentru a-l găsi pe soldat, Hanani trebuia să se obişnuiască, înainte de toate, cu împrejurimile. Nu-i venea greu să-şi folosească voinţa pentru a pune ruinele în ordine. Pur şi simplu se ghemuise ca să atingă pământul. Firişoare de ichor de vise, de un galben-aprins, strălucitoare, se scurseră din vârful degetelor ei şi plutiră pentru o clipă deasupra pământului, înainte de a dispărea în el. După numai o clipă, praful se înălţă în aer pentru a sigila piatra crăpată: vestitorul schimbării. Apoi pământul se crăpă şi solul se zgudui, în timp ce cărămizile uriaşe se îndreptară şi porniră să zboare spre cer, îmbinându- se zgomotos pentru a da naştere coloanelor şi zidurilor. Pretutindeni în jurul ei, dacă s-ar fi hotărât să privească, se contura un oraş monstruos, profilându-se ameninţător pe cerul înclinat. Însă când oraşul se termină cu totul, ea se ridică şi porni la drum fără a se uita în jur. Avea lucruri mult mai însemnate de făcut.
– Durează mai mult decât ar trebui.
– Rana este pe vindecate.
– Nu ne ajută cu nimic dacă el moare.
– Nu va muri. Se află în grija ei. Priveşte.
După ce trecu de o arcadă din piatră, Hanani se opri şi se răsuci pe călcâie ca s-o cerceteze. Arcada era cât un stat de om, singurul lucru cu proporţii fireşti în peisajul de vis. Dincolo de ea se întindeau aceleaşi umbre care învăluiau totul ca într-un giulgiu… Nu.
Umbrele deveneau mai întunecate aici.
Furişându-se cu grijă, tot mai aproape, Hanani încercă să treacă pe sub arcadă.
Umbrele o împinseră înapoi.
Îşi imagină iluminarea.
Umbrele se adânciră.
După ce chibzui o clipă, chemă în ajutor durerea, frica şi furia, înconjurându-se cu ele. Încăpăţânarea umbrelor se topi, iar sufletul soldatului îşi recunoscu perechea. Trecând pe sub arcadă, Hanani se trezi într-o grădină interioară, dintr-acelea care ar fi trebuit să răcorească inima oricărei case. Din nefericire, cea de aici era moartă. Privi împrejur, ferindu-se de palmierii îndoiţi, cu frunza despicată, şi de lacrima-lunii, ai cărei lujeri se uscaseră şi se încruntă când văzu straturile de flori zdrobite. Observă imediat ceva dincolo de ele: în inima grădinii, ghemuit şi doborât de durere, zăcea soldatul.
Oprindu-se o clipă, Hanani îşi îndreptă din nou atenţia spre tărâmul deşteptării.
– Dayu? Voi avea nevoie, curând, de mai multă fiere de vise.
– Da, Hanani… Ăăă, adică Împărtăşitor-Învăţăcel.
Hanani reveni în grădina ascunsă din vis. Soldatul zăcea cu genunchii la gură. Îşi cuprinsese umerii cu braţele, parcă pentru a-şi mai alina suferinţa. Din pântecul spintecat i se revărsau maţele. Nu zărea nimic dincolo de ele, afară de cordonul ombilical perfid, care-i lega pe amândoi.
Moartea, glăsui aerul din jurul lui.
– Nu aici, petiţionarule, răspunse ea. Acesta-i tărâmul umbrelor. Există locuri mai bune în care să-ţi dai sufletul.
El nu se urni, tânjind iarăşi după moarte. Ea se împotrivi din nou. Amintiri, îi oferi ea, pentru a-l ademeni.
Neliniştea răbufni în rotocoale reci, alb-violet, învăluind locul şi dând naştere unei noi siluete. Un alt bărbat, mai bătrân, cu o barbă ca a celor cu sânge nordic. Purta haine de soldat, dar se vedea clar că avea un rang mai înalt decât al soldatului lui Hanani. Să fi fost neam cu el? Poate un maestru? Un iubit? Oricum, cineva drag, nu încăpea îndoială.
– S-a dus, şopti soldatul. S-a dus fără mine.
– Fie ca Ea să-l odihnească în pacea Ei pe veci, rosti Hanani.
Întinzându-şi mâinile de-o parte şi de alta, îşi plimbă uşurel degetele prin inelul de ceaţă. În urma atingerii, fire roşu-aprins, delicate, se amestecau şi fremătau, născând aburi albi.
– Dar ce face, foloseşte şi mai multă fiere de vise? Curând o să rămână fără ea.
– Atunci îi vom mai da. Ticăloşii din deşert aproape că l-au tăiat în două, la ce te aşteptai?
Soldatul lui Hanani gemu şi se încovoie şi mai tare, în timp ce firele roşii izvorau din pereţi şi piereau absorbite de pielea lui. Brusc, ceţurile pâlpâiră, năluca soldatului bărbos topindu-se precum umbrele. Se iviră alte privelişti în loc, pătrunzând unele într- altele şi pălind cu fiecare răsuflare. O cornişă însingurată pe un zid. Un antrenament cu spada. Un pat de cazarmă. O barjă pe râu.
Hanani îndemnă amintirile să continue, strecurând sugestii tainice şi dirijându-le astfel pe alte căi. Cei dragi. Viaţa. Scenele se schimbară pentru a-i cuprinde pe soldatul bărbos, dar şi pe alţii, desigur, camarazii petiţionarului sau cei din aceeaşi castă. Râdeau, vorbeau şi-şi vedeau de treburile lor zilnice. În vreme ce fantasmele curgeau lent una după alta, Hanani se întinse şi-şi vârî cu grijă mâna în rana care îl mistuia lacom pe bărbat. Prima atingere îi pricinui o durere năucitoare în tot braţul, ca o lovitură rece, îngrozitor de rece! Icni şi se luptă cu nevoia de a ţipa, iar degetele îi înţepeniră, îi îngheţară, apoi îi crăpară…
Nu. Rosti silabele numelui ei de suflet în minte şi un val limpede trecu peste ea. Un semn că totul era doar un vis, iar ea, stăpâna lui. Această durere nu-i a mea. Când îşi trase mâna înapoi, o văzu nevătămată.
Însă bărbatul nu se simţea mai bine, suferinţa îl înghiţea puţin câte puţin. Se concentră din nou asupra imaginilor şi zări o tavernă. Petiţionarul nu se afla acolo, deşi cel îndrăgit şi mort şi alţi camarazi se zăreau înăuntru, hohotind şi îngânând un cântec desfrânat. O nălucă periculoasă, intui ea pe neaşteptate. Petiţionarul fusese rănit în timpul unui atac, iar bărbatul drag lui, ucis. Habar nu avea dacă şi restul camarazilor căzuseră pradă morţii. Dacă da, atunci ceea ce încerca să facă nu i-ar fi putut decât înteţi pofta de moarte.
Nu avea încotro. Trebuia să încerce.
Cartea Intai:
Data aparitiei 21.05.2015
Titlu original The Killing Moon
Colectia Nautilus
ISBN 978-606-758-178-2
Cod bara 9786067581782
Autor N.K. Jemisin
Traducator Silviu Genescu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 400
Prima parte din seria VISE INTUNECATE
« Straluceste prin personajele ei remarcabile si proza fara cusur. » Publishers Weekly
Roman nominalizat la premiile Nebula si World Fantasy Award.
Orasul ardea sub lumina Lunii Visatoare.
In stravechea cetate Gujaareh, pacea este legea suprema. Strajerii care mentin linistea statutului, colectorii, se misca nevazuti pe acoperisurile cetatii, invaluiti de umbrele strazilor prafuite ale orasului. Preoti ai Zeitei Viselor, datoria lor este sa culeaga magia mintilor adormite si sa o foloseasca mai departe pentru vindecare, alinare… si pentru uciderea celor crezuti corupti.
Dar atunci cand o conspiratie ia nastere chiar in marele templu din Gujaareh, Ehiru, cel mai faimos dintre colectorii orasului, trebuie sa isi reconsidere intreaga viata si misiune. Cineva, sau ceva, ucide visatorii in numele Zeitei, pandindu-si prada pe aleile orasului dar si in taramul viselor. Ehiru ajunge sa o protejeze chiar pe femeia a carei viata trebuia sa o ia – altfel intregul oras va fi devorat de razoi si de puterea magiei interzise.
Povestea, ce se petrece intr-o lume inspirata de Africa si de Orientul Mijlociu, straluceste prin personajele ei remarcabile si proza fara cusur. Fanii lui Jemisin dar si cititorii lui China Miéville, Daniel Abraham si Mike Resnick vor fi cuceriti de atentia autoarei pentru detalii si bucuria de a spune povesti ce se regaseste in acest roman. – Publishers Weekly
“O lume construita atat de minunat incat citorul poate simti mirosul condimentelor, pe cand povestea si personajele sunt atat de bine integrate in universul construit de autoare, incat nu le poti imagina luand nastere in oricare alta lume. Jemisin ne dovedeste inca o data ca este unul dintre autorii importanti de pe scena science fiction si fantasy la nivel mondial. » Kate Elliott
Despre autor:
N.K. Jemisin s-a nascut in 1972 in Iowa City, dar a crescut in Mobile, Alabama, si in New York, unde locuieste si acum. Este licentiata in psihologie a Tulane University si in prezenta isi câstiga existenta din consiliere psihologica la New York. A participat la câteva ateliere de scriere creativa si a publicat romane care s-au bucurat de succes, cât si proza scurta. Considerata una dintre cele mai puternice voci ale literaturii speculative din ultimii ani, autoarea figureaza in mai multe antologii si volume colective. A debutat in 2010 cu romanul The Hundred Thousand Kingdoms, primul din seria Inheritance, nominalizat la Premiile Nebula, Hugo si World Fantasy Award. In aceeasi serie au aparut The Broken Kingdoms (2010) si The Kingdom of Gods (2011). Povestirile sale au fost publicate in diverse volum collective si nominalizate la premii prestigioase. In 2015 este programat sa apara romanul The Fifth Season, primul volum dintr-o trilogie.
No comments:
Post a Comment