„... omul e învățat să tragă concluzii din informațiile pe care le are. În vreme ce adevărul se află, de cele mai multe ori, în informațiile care lipsesc...”
Față de această carte am avut o curiozitate avidă dar şi rezerve încă de când am auzit prima dată de ea. Am tatonat terenul, am căutat impresii şi reacții la ea; până la urmă m-am folosit de generozitatea librariei online Libris. Acum regret. Regret că nu am avut curajul de a mi-o cumpăra singură şi astfel de a participa atât cât pot la decizia lui Crâznic de a continua să scrie dar mai ales la decizia editurilor de a continua să-l publice.
A fost, dacă pot spune astfel despre o carte thriller sau chiar horror în unele părți, o plăcere s-o citesc şi, că tot a fost ieri 1 Decembrie, o ocazie să mă mândresc cu faptul că a fost scrisă de un român.
Mi-a plăcut stilul. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele şi evoluția lor. Personajele sunt introduse treptat şi începi să le cunoşti în acelaşi timp cu personajul principal. La început am fost nepăsătoare (ca şi povestitorul) şi cumva încurcată de numărul mare de personaje fiecare cu istoriile lui, dar m-am regrupat (mai repede ca acesta) şi am stabilit locul fiecăruia. Loc ce urmează a fi schimbat cum şi când nu te aştepți. Există şi personajul minunat, perfect al iubitei: „[..] imaginea unui înger într-o oglindă de ape. Gheața şi focul se împleteau în făptura ei deopotrivă de fierbinți şi de răcoroase; în ochi îi lucea zăpada iernii şi ploile de vară îi unduiau în păr.” şi există povestea de dragoste.
Am plâns în sinea mea după unele dintre personaje dar m-am bucurat că autorul şi-a păstrat linia şi nu a stricat povestea cu un deznodământ improbabil.
Modul în care te introduce în atmosferă e minunat. Decorul e el însuşi un personaj ce se transformă, ține pasul şi trasează liniile povestirii.
„Scorburile goale se holbau la noi ca găvanele unor țeste de mort, iar cei trei tovarăşi ai noştri trecură de marginea codrului ş intrară în umbră. Se auzea clipocitul lui L’Eau d’Inferne, iar frunzele şuşoteau poveşti cu demoni.”
E uneori macabră, iar violența, grotescul din unele părți fac ca „... şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” să nu fie recomandată celor sub 18 ani (sau cu indulgență 16). Însă nimic nu este introdus de dragul grotescului, fiecare scenă are rostul ei.
Crâznic îşi atinge pe deplin Scopul declarat.
Îi înțeleg Motivația dar nu o accept în totalitate. (Din „monştrii mitici” prefer să subliniez „mitici” ceea ce îmi dă dreptul să mi-i închipui cum vreau.)
Mulțumirile m-au făcut să nu sar peste notele Ioanei Lăzărescu. Citindu-le m-am intrebat (în glumă fireşte) dacă şi în acest caz se potriveşte vorba : „în spatele fiecărui bărbat mare se află o femeie”
Of, am atâtea de spus dar nu e nici locul nici cazul. Un sigur lucru vă spun: dacă aveți vârsta de cel puțin 16 ani, indiferent ce tip de „monştri mitici” vă închipuiți şi acceptați, indiferent de ce gen de literatură preferați, faceți un bine şi citiți „... şi la sfârşit a rămas coşmarul”.
Față de această carte am avut o curiozitate avidă dar şi rezerve încă de când am auzit prima dată de ea. Am tatonat terenul, am căutat impresii şi reacții la ea; până la urmă m-am folosit de generozitatea librariei online Libris. Acum regret. Regret că nu am avut curajul de a mi-o cumpăra singură şi astfel de a participa atât cât pot la decizia lui Crâznic de a continua să scrie dar mai ales la decizia editurilor de a continua să-l publice.
A fost, dacă pot spune astfel despre o carte thriller sau chiar horror în unele părți, o plăcere s-o citesc şi, că tot a fost ieri 1 Decembrie, o ocazie să mă mândresc cu faptul că a fost scrisă de un român.
Mi-a plăcut stilul. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele şi evoluția lor. Personajele sunt introduse treptat şi începi să le cunoşti în acelaşi timp cu personajul principal. La început am fost nepăsătoare (ca şi povestitorul) şi cumva încurcată de numărul mare de personaje fiecare cu istoriile lui, dar m-am regrupat (mai repede ca acesta) şi am stabilit locul fiecăruia. Loc ce urmează a fi schimbat cum şi când nu te aştepți. Există şi personajul minunat, perfect al iubitei: „[..] imaginea unui înger într-o oglindă de ape. Gheața şi focul se împleteau în făptura ei deopotrivă de fierbinți şi de răcoroase; în ochi îi lucea zăpada iernii şi ploile de vară îi unduiau în păr.” şi există povestea de dragoste.
Am plâns în sinea mea după unele dintre personaje dar m-am bucurat că autorul şi-a păstrat linia şi nu a stricat povestea cu un deznodământ improbabil.
Modul în care te introduce în atmosferă e minunat. Decorul e el însuşi un personaj ce se transformă, ține pasul şi trasează liniile povestirii.
„Scorburile goale se holbau la noi ca găvanele unor țeste de mort, iar cei trei tovarăşi ai noştri trecură de marginea codrului ş intrară în umbră. Se auzea clipocitul lui L’Eau d’Inferne, iar frunzele şuşoteau poveşti cu demoni.”
E uneori macabră, iar violența, grotescul din unele părți fac ca „... şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” să nu fie recomandată celor sub 18 ani (sau cu indulgență 16). Însă nimic nu este introdus de dragul grotescului, fiecare scenă are rostul ei.
Crâznic îşi atinge pe deplin Scopul declarat.
Îi înțeleg Motivația dar nu o accept în totalitate. (Din „monştrii mitici” prefer să subliniez „mitici” ceea ce îmi dă dreptul să mi-i închipui cum vreau.)
Mulțumirile m-au făcut să nu sar peste notele Ioanei Lăzărescu. Citindu-le m-am intrebat (în glumă fireşte) dacă şi în acest caz se potriveşte vorba : „în spatele fiecărui bărbat mare se află o femeie”
Of, am atâtea de spus dar nu e nici locul nici cazul. Un sigur lucru vă spun: dacă aveți vârsta de cel puțin 16 ani, indiferent ce tip de „monştri mitici” vă închipuiți şi acceptați, indiferent de ce gen de literatură preferați, faceți un bine şi citiți „... şi la sfârşit a rămas coşmarul”.
MERITĂ
22 comments:
Mi-ai facut pofta sa citesc cartea, si dup-aia mi-ai trantit-o! Nerecomandat sub 16 ani. :(
Nu ca tin eu cont de avertismente, da' mi-e ca afla si mama de asta si nu m-ar lasa sa mi-o iau:))
O recenzie foarte buna, am auzit de carte si chiar am stat pe ganduri de cateva ori daca sa o cumpar sau nu, dar acum cu o recenzie "ca la carte" care m-a facut curioasa cu siguranta o sa o cumpar si eu :D
Foarte frumoasa recenzia, ai punctat foarte bine ce e mai important in carte!:D Si eu zic ca merita citita! Mi-a placut intriga, atmosfera, decorul, si faptul ca fiecare personaj era unic si imprevizibil...
A, si foarte frumoase citatele alese!:D Imi place mult stilul autorului si sper ca va mai scrie si alte carti!;)
Si eu auzisem de carte si eram putin nesigura....recenzia ta insa imi dovedeste ca merita asa ca, la prima ocazie o sa mi-o cumpar.
De mult timp tot spun sa mi-o iau,mai ales ca este un autor roman,care zic eu din ce am vazut pe net,ca merita :)!
eu am citit cartea si mi-a placut foarte mult. il cunosc pe Oliviu si stiu ca e un scriitor foarte bun asa ca va recomand tuturor sa o cititi ca nu o sa regretati deloc!!
dar nu sunt de acord cu ce ai zis de varsta, nu mi se pare deloc ca nu ar trebui citita daca ai 18 ani.
@ioana alexandra - sunt unele scene si descrieri care, ca mama, sigur nu mi-as lasa copiii sa le citeasca. In ceea ce priveste varsta am spus ca nu e recomandata celor SUB 18 ani si, tinand cont de "evolutia speciei" am coborat la 16 ani. Asta e parerea mea si nu mi-o schimb, decizia este insa a voastra.
PS in general cartile horror nu sunt recomandate "minorilor"
@CCAM acum am vazut si eu ce am scris..am vrut sa scriu "sub 18 ani" dar am mancat "sub-ul" si s-a inteles altceva.
oricum ai dreptate cu "evolutia speciei":))
Multumiri recenzentei pt cuvintele frumoase si pt intentia de a sustine autori romani. Daca nu aveti nimic impotriva, as dori sa preiau recenzia pe blogul meu peste cateva zile, cu citarea sursei desigur, pentru ca mi se pare ca a surprins f bine mai multe aspecte.
Multumiri comentatorilor pt interesul aratat.
Felicitari tuturor pt lecturi si pt promovarea literaturii prin intermediul blogurilor si discutiilor pe bloguri.
Oliviu Craznic
Domnule Craznic, ne onoreaza prezenta comentariului dumneavoastra aici ca si intentia de a folosi recenzia. Dorim sa ne acordati un Guest Post si un interviu daca este posibil, in viitorul apropiat.
Foarte bine punctate toate aspectele, si eu am citit cartea domnului Craznic, si mi-a placut foarte mult.
Nu eram hotarata daca sa cumpar sau nu cartea. Acum clar mi-o cumpar si sunt sigura ca imi va placea.
sincer mona mi.ai facut o "pofta nebuna" sa citesc si eu cartea :D
Da si mie la fel:)
Urmeaza sa o citesc si eu .Abia astept mai ales ca am citit recenzia
ai facut o recenzie foarte buna...chiar ma gandesc serios sa iau si eu cartea.
foarte frumoasa recenzia..sper cat de curand sa am si eu ocazia sa citesc cartea:)
pai eu in general sustin autorii romani, dar nu sunt inca convinsa ca vreau sa citesc un roman horror, cand voi fi sigura, :Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" e prima pe lista
@andra lavander: Eu nu consider romanul meu a fi unul horror, ci unul gothic. Doar 5 din cele cincizeci si ceva de capitole contin scene violente, iar acestea sunt justificate in context, relevand firea personajelor implicate sau motivandu-le actiunile. In plus, atmosfera de epoca, intriga politista, misterele si povestea de dragoste au rol important in carte, cel putin la fel de important ca scenele dure. Insa, intr-adevar, majoritatea cititorilor au considerat ca romanul le-a dat fiori:). Ramane sa te decizi daca vei risca cu el sau nu:)
P.S. Inca o data, multumiri tuturor.
Am avut ocazia sa o citesc, dar am ratat-o si chiar as vrea sa mi-o cumpar.
@Handmade: Multumesc pt interes. Daca il vei comanda, am sa te rog sa imi comunici cum ti s-a parut:). Feedbackul e f imp pt mine.
Uh,de cand vreau sa citesc cartea asta.Trebuie sa o cumpar cat mai repede posibil.
Post a Comment