LA MULTI ANI! Andreelor si Andreilor

Sanatate,
Voie buna,
S-aveti cate-n stele
si in luna!

Creştinismul  românilor este de sorginte apostolică iar aceasta i se datorează Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe locuitorii ţinuturilor danubiano-pontice, fiind considerat şi ocrotitorul României. Astfel, ziua de 30 decembrie reprezintă pentru noi mai mult decât o mare sărbătoare a ortodoxiei. Fiind premergătoare Zilei Naţionale, Sfântul Andrei uneşte spiritual sărbătoarea Bise­ricii Ortodoxe Române cu sărbătoarea României. La noi, numele de Andrei sau Andreea este unul din cele mai des întâlnite.

Cărţile Sfinte spun că Sf. Apostol Andrei a fost frate cu Simon Petru, că erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte şi că erau erau pescari, asemenea tatălui lor, Iona. Conform Evangheliei Sf. Apostol Ioan, Sf. Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al Proroocului Ioan Botezătorul, care l-ar fi îndrumat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunându-i că l-a găsit pe Mesia, Andrei l-a dus şi pe fratele său, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit "cel dintâi chemat" şi se spune că a primit puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. După Învierea Mântuitorului şi Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim pentru a începe formarea Bisericii, iar la Sinodul Apostolic, care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr., s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide încotro va merge fiecare. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). La început Sf. Andrei l-a însoţit pe fratele său, Sf. Apostol Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit o bună vreme. Şi-a continuat apoi drumul până în sudul Rusiei, de unde s-a întors în Grecia, pentru a consolida comunităţile creştine înfiinţate de Sf. Apostol Pavel, ajungând până în Peloponezul grecesc. Acolo, în oraşul Patras, a fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în forma de X, cunoscută sub denumirea de "Crucea Sfântului Andrei". 

Din imaginarul popular
Despre Sfântul Apostol Andrei se povesteşte că a fost stăpânul animalelor sălbatice, că a fost cioban şi că de turma lui nu s-a atins nici un lup. De aceea, Dumnezeu l-a învoit să dea hrană lupilor şi, de ziua lui, să le îngăduie să mănânce vitele celor care "n-au păzit sărbătoarea".

I s-a spus "Apostolul Lupilor", denumire derivată din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la animalul totem al acestora: lupul. Legendele spun că aceste animale au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care le era căpetenie l-ar fi ve­gheat pe Sf. Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i-a fost adăpost şi care acum îi poartă numele.

I se mai zice şi Andrei Pescarul pentru că "după cuvântul lui, nişte oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele şi au prins peşte mult". (Th.D. Speranţia). Se povesteşte că, începând de atunci, de ziua lui se obişnuieşte să se mănânce peşte.

(articol preluat de pe Jurnalul.ro)

Obiceiuri populare în noaptea de Sf. Andrei

În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor protecţia de toate relele, bunăstarea şi chiar dragostea. Vrăji de dragoste Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea "ursitului". Pentru "atragerea" acestuia este mult folosită şi metoda "făcutului cu ulcica". La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor. Mistere lămurite Oricît de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bîntuie în această noapte, meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Toată magia se desfăşoară în cimitir, în miez de noapte, aşa că puţini au nervii suficient de tari pentru a experimenta aşa ceva. Ingredientele sînt lumînări, apă sfinţită, un vas nou cu gura largă şi cîteva monede de argint, care sînt aşezate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile şi se crede că, în lumina lumînărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul evenimentelor enigmatice pe care le dorea dezvăluite. Obiceiuri pentru protecţie Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bîntuie strigoii şi lupii sînt mai fioroşi ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gîturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul "descîntecului sării". Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru "luarea laptelui". 
Prognoza meteo populară 
Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun, cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei "botează" cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea. Iuliana Popescu(articol preluat de pe Evenimentul.ro)

Dăinueşte credinţa că strigoii morţi ies din morminte la Sf. Andrei, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adică cu strigoii oameni şi se bat cu cocioarbele până cântă cocoşii, cei din urmă cunoscându-se a doua zi după zgârieturile ce la au pe faţă. Babele sau oamenii strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură.” ( Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina I)