Recenzie: Chemarea cucului de Robert Galbraith

"Chemarea cucului îmi aminteşte de ce m-am îndrăgostit pe loc de genul poliţist." - Val McDermid 

Atunci când un topmodel celebru îşi găseşte moartea căzând de la un balcon acoperit de zăpadă din Mayfair, se presupune că fata labilă emoţional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuză să creadă concluzia poliţiei şi îi cere detectivului particular Cormoran Strike să se ocupe de caz.

Strike este un veteran de război - cu traume atât fizice, cât şi psihice -, a cărui viaţă e un dezastru. Deşi îi oferă o siguranţă financiară, ancheta are preţul ei: cu cât Strike pătrunde mai adânc în lumea complexă a tinerei fete, cu atât lucrurile devin mai sumbre şi pericolele nu întârzie să apară.

Captivant, cu o scriitură elegantă, impregnat de atmosfera londoneză - de la străzile tăcute din Mayfair şi puburile dosnice din East End, la agitaţia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabilă. Aducându-l în scenă pe Cormoran Strike, acesta este primul roman poliţist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith şi care s-a bucurat de o primire entuziastă.

"Robert Galbraith a scris un roman remarcabil. Mai mult, a creat un personaj fermecător în persoana detectivului particular Strike, care cu siguranţă va fi vedeta unei serii. Strike şi asistenta sa, Robin, formează o echipă - una ale cărei aventuri viitoare cititorii le aşteaptă cu sufletul la gură." - The New York Times

"Rareori apare un detectiv particular care să capteze imaginaţia cititorilor din prima clipă. Strike tocmai asta face. Romanul lui Galbraith nu pare deloc al unui începător: are un talent ieşit din comun de a evoca Londra şi a crea un erou. Un debut extrem de promiţător." - Daily Mail

"O intrigă detectivistică încântătoare şi magistral construită." - Mirror

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling.

"Chemarea cucului este un roman strălucit, plasat într-o lume populată de topmodele, rapperi, creatori de modă, toxicomani şi legături interzise." - The Times

Parerea mea:

J.K. Rowling este una dintre autoarele mele de suflet, deoarece datorită ei am descoperit, în urmă cu doisprezece ani, lumea uimitoare a cărților. Harry Potter este probabil seria care m-a impresionat cel mai mult, nu numai pentru că am citit-o într-o perioadă în care mă dezvoltam ca persoană, ci pentru că m-a introdus într-un tărâm magic, pe care îl voi numi întotdeauna acasă.

Modul ingenios în care J.K. Rowling a construit universul Harry Potter este de-a dreptul fascinant, plin de simbolistică și cercuri închise. De aceea probabil am avut așteptări mari când a apărut Moarte subită, primul roman scris de J.K. Rowling fără legătură cu Hogwarts și lumea vrăjitorilor. Am termiat Moarte subită după aproape o lună, cu multe întreruperi și mai ales pentru că am lăsat foarte puține cărți neterminate și nu voiam să fac asta cu o carte scrisă de Rowling. Cred că ne-a fost dovedit în cei 10 ani în care a scris Harry Potter că J.K. Rowling se pricepe mult mai bine la a scrie despre personaje care dau de probleme cu sau fără voia lor decât povești despre viața liniștită de la țară.

Poate că infinita comparație de care Rowling era conștientă că nu au cum să scape toate viitoarele ei cărți a determinat-o să scrie de această dată sub pseudonimul Robert Galbraith. Din păcate, secretul ei a fost deconspirat destul de repede. Se pare că J.K. Rowling se pricepe mult mai bine să creeze secrete în cărțile ei decât să le păstreze pe cele din lumea reală.

„Timpul nu se mai întoarce. Nu mai poate decât să scoată în evidenţă ce trebuie scos în evidenţă şi să ascundă ce trebuie ascuns.”

Chemarea cucului și stilul polițist mi s-a părut mult mai potrivit, în Camera Secretelor sau Pocalul de Foc, Rowling ne-a dovedit un talent deosebit în a construi mistere și a ține vinovatul ascuns până în ultimul moment. Ar trebui să spun că sunt în general o mare cosumatoare de romane și seriale polițiste. Am trăit multe aventuri alături de Sherlock Homes sau Hercule Poirot, detectivii mei preferați. Titlul este unul inedit, iar originea lui ne este destul de târziu descoperită. Este un strigăt al dreptății și răsună dincolo de moarte și vă las pe voi să-l descoperiți.

”Cu toate tonele de hârtie de ziar și orele de discuții televizate care au fost dedicate morții Lulei Landrey, rareori s-a pus întrebarea: de ce ne pasă?”

Cormoran Strike este absolvent de Oxford, veteran de război și transformat în detectiv particular după ce și-a pierdut un picior pe câmpul de luptă. Are o viața personală destul de complicată. Fiul ilegitim al unui cântăreț rock, macat de moartea mamei sale și prins într-o relație toxică recent terminată cu o vedetă de tabloid instabilă psihic, Strike nu este un detectiv prea căutat. Plin de datorii, acceptă imediat cazul prezentat de fratele unui model faimos care pare că s-a sinucis. Cormoran trebuie să dovedească faptul că moartea Lulei nu a fost un accident, ci o crimă și cu cât investighează mai mult, cu atât descoperă mai multe secrete ale unei familii din lumea bună.

Robin este trimisă de agenție ca secretară temporară a lui Strike și încă din primele momente descoperă că șeful ei nu e un om obișuit, iar job-ul ei implică mult mai multe responsabilități decât răspunul la telefon. Robin devine repede mâna dreaptă a lui Strike ( o aluzie clară zic eu la Batman și Robin). Am simțit destul de repede scânteile între Robin și Strike, păcat că ea e logodită cu un tip ca Matthew.

Cu acestă carte, J.K. Rowling cred că a dovenit că poate scrie și literatură pentru adulți (deși eu nu cred că Harry Potter este o carte pentru copii). Deși destul de lungă pentru un roman polițist Chemarea cucului are de toate: un mister care te prinde, personaje bine conturate, care te invită să le afli toate secretele și bine cunoscutul stil al autoarei. Abia aștept Lethal White, eu am citit deja toate cele trei volume apărute, iar volumul al patrulea se anunță deja plin de surpize.

Lectură plăcută!

Multumim editurii Trei pentru exemplar!