Recenzie: „Fata din tren" de Paula Hawkins

ACUM ÎNTR-O ECRANIZARE DE EXCEPŢIE

Tu nu o cunoşti.

Dar ea te cunoaste.

În fiecare zi e la fel. 

Până astăzi.

Rachel ia în fiecare dimineaţă același tren. Care așteaptă la același semnal defect. În acest timp,

ea urmărește ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess și Jason". Viaţa lor i se pare perfectă. Dacă ar fi și ea fericită...

Până când, într-o zi, vede ceva ce o șochează.

Totul se schimbă. Rachel se trezește angrenată în viaţa celor pe care-i privea de la distanţă...

Ea este fata din tren.

Și nu doar atât...

"Pur și simplu senzaţional." - Daily Mail

"M-a ţinut treaz o noapte întreagă." - STEPHEN KING

"Categoric, este cel mai surprinzător personaj al anului!" - The Times

"Plin de răsturnări de situaţie spectaculoase." - Mail on Sunday

"Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!" - The New York Times

"Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură." – The Boston Globe

"Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi." – People

Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. Fata din tren este primul său thriller.

Parerea mea:

“Viața nu e un paragraf și moartea nu e ceva între paranteze.”

Privit din afară, Fata din tren este doar un alt thriller cu tentă polițistă, dar personajele sunt cele care il fac remarcabil. Povestea se concentrează asupra a cinci persone: Rachel, Tom, Anna, Megan și Scott. Rachel este fosta soție alcoolică a lui Tom, ce străbate în fiecare zi drumul spre Londra, pentru a-i ascunde gazdei ei că nu are o slujbă. Și  în fiecare zi trece prin fața a două case. Una este cea care i-a fost cămin și unde Tom locuiește acum cu Anna, fosta amantă devenită soție, și fiica lor Evie, cealalta este casa de la numărul cinscprezece, unde locuiesc Megan și Scott, pe care Rachel i-a botezat Jess si Jason.

“Nu ştiu nici cum îi cheamă, aşa că a trebuit să-i botez eu. Jason, pentru că e un bărbat bine, în stilul starurilor de film britanic, nu în stilul unui Depp sau Pitt, ci al lui Firth sau Jason Isaacs. Iar numele de Jess se potriveşte cu Jason şi cu femeia în sine. I se potriveşte mănuşă, aşa frumoasă şi lipsită de griji cum pare. Sunt o pereche, un set. Sunt fericiţi, pot spune. Sunt aşa cum eram şi eu; sunt ca mine şi ca Tom, cum eram noi acum cinci ani. Ei sunt ceea ce eu am pierdut, sunt tot ceea ce eu îmi doresc să fiu.”

În anul în care i-a urmărit, Rachel a ajuns să ii cunoscă, insa totul se schimbă în noaptea în care Jess dispare și Megan devine reală, nu doar exemplul soției perfecte. Mai rău este că Rachel nu-și aduce aminte nimic din acea noapte și amintirile ei îngropate ar putea fi singurele in stare sa dezlege misterul dispariție lui Megan.

Atunci când este vorba despre o singură crimă te eștepți să existe un singur criminal, dar Fata din tren ne prezintă cinci criminali distincți aduși împreună de acceași întâmplare. Cinci usigași care se împart in criminali cu sânge rece, accidentali, din legitimă apărare, pentru a proteja sau a căror crimă rămâne la stadiul de tentativă. 

Din dorința de a demostra că poate exista o căsnicie fericită si că acel Jason  pe care îl cunoștea ea își iubea soția și nu este un criminal, Rachel pleacă pe urma amintirilor ei și intră în viața lui Scott. Prinsă însă in drama proprie, drumul spre descoperirea adevărului este mai dificil decât pare. 

Pot spune cu mândrie că l-am descoperit destul de repede pe criminal, dar cum am mai spus, nu crima este punctual culminant, ci descoperirea motivului care a dus la ea. Personajele sunt magnifice, toate au o oarecare instabilitate psihică și toate sunt perfect capabile de crimă. Firul narativ și perspectiva care se plimbă între cele trei personaje feminine: Rachel, Megan și Anna și trecerea de la prezentul lui Anna, prezentul și trecutul lui Rachel și amintirile lui Megan construiesc o poveste în care tensiunea se acumulează treptat, iar finalul nu face decât să descopere adevărata natură a ființei umane și cât de puțin poți cunoaște un om, chiar dacă impartiti același pat cu el.

„N-am înţeles niciodată cum pot oamenii să nesocotească flagrant, cu asemenea uşurinţă, durerea pe care o pot provoca, urmându-şi inima. Cine a zis că e bine să-ţi urmezi inima? E egoism pur, un egoism care distruge totul.”

Multumim editurii TREI pentru exemplar!