Destine încrucişate & Poveste de dragoste irezistibilă
Traducere din limba engleză şi note de Iulia Arsintescu
Hardcover, 360 p, 140x205 p
Autor: Nicola Yoon
Domenii: Beletristică 14+, Romance
Autoarea mult îndrăgitului roman Absolut tot (Everything, Everything) – de adaptarea căruia vă veţi putea bucura în curând pe marile ecrane – revine cu o nouă poveste de dragoste emoţionantă.
Natasha e o adolescentă cu o fire pragmatică. Nu crede în soartă, crede în fapte clare şi demonstrabile. Aceasta e o zi neagră pentru ea: urmează să fie deportată în Jamaica peste doisprezece ore.
Nici pentru Daniel, un visător incurabil, asta nu e o zi oarecare: are un interviu care îi va hotărî viitorul. O va lua pe calea care-i va mulţumi pe părinţii săi, sau se va dedica pasiunii sale, poezia?
Pentru niciunul dintre ei nu e tocmai momentul să li se aprindă călcâiele. Şi totuşi Natasha şi Daniel ajung să se îndrăgostească unul de altul în cele câteva ore pe care le petrec împreună, iar noi, la rândul nostru, nu putem decât să ne îndrăgostim iremediabil de ei.
Bestseller New York Times
Fragment:
natasha
Mă
strecor în magazinul de discuri sperând să evit privirile
tuturor celor care m-au văzut purtându-mă aiurea pe stradă. M-am lăsat dusă de
muzică. Când cântă Chris Cornell Hunger Strike, mă pierd de fiecare dată. Cântă refrenul de parcă i-ar
fi tot timpul foame.
Înăuntru
la A Doua Venire luminile sunt slabe, iar aerul miroase a praf şi a odorizant
de cameră cu parfum de lămâie, ca de obicei. Au schimbat puţin dispunerea
rafturilor de când am fost aici ultima oară. Discurile erau aranjate pe
decenii, acum sunt după genul muzical. Fiecare secţiune are afişul ei
definitoriu: Nevermind
de Nirvana pentru grunge. Blue Lines de Massive Attack pentru trip-hop.
Straight Outta Compton de N.W.A pentru rap.
Aş
putea sta aici toată ziua. Dacă azi n-ar fi Azi, chiar aş sta toată ziua aici.
Dar n-am nici timp, nici bani.
Mă
duc spre secţiunea de trip-hop şi observ o pereche care se giugiulește de zor
în zona vedetelor pop din colţul cel mai îndepărtat. Se sărută chiar lângă
afişul discului Like
a Virgin a
Madonnei, aşa că nu le disting prea bine feţele, dar cunosc îndeaproape
profilul băiatului. Este fostul meu iubit, Rob. Partenera lui de sărutat este
Kelly, fata cu care m-a înşelat.
Dintre
toţi oamenii cu care mă puteam întâlni, şi tocmai azi! De ce nu-i Rob la
şcoală? Ştie că ăsta-i locul meu. Lui nici măcar nu-i place muzica. În minte
îmi răsună vocea mamei. Lucrurile
se întâmplă cu un motiv, Tasha. Nu împărtășesc punctul ăsta de vedere, dar ar trebui să
existe totuși o explicaţie
logică pentru odioşenia zilei de azi. Aş vrea să fie Bev cu mine. Dacă ar fi
fost cu mine, nici măcar n-aş fi intrat în magazinul de discuri. Prea vechi şi prea plicticos, ar fi spus ea. În loc de asta
ne-am fi dus probabil în Times Square, ne-am fi uitat la turişti şi am fi încercat
să ghicim după haine de unde sunt. Germanii au tendinţa să poarte pantaloni
scurţi indiferent de vreme.
De
parcă n-ar fi fost destul de scârbos să-i văd pe Rob şi pe Kelly încercând să-şi
mănânce unul altuia feţele, observ cum ea întinde mâna şi apucă un disc pe care
îl vâră
apoi între trupurile lor şi în
haina ei foarte voluminoasă, numai bună de furat.
Nu
se poate!
Mai
bine mi-aş arde ochii decât să continui să mă uit, dar tot mă uit. De fapt, nu-mi
vine să cred ce văd. Se mai înfulecă reciproc câteva secunde, apoi ea iar
întinde mâna.
—
Doamne, ce scârboşi sunt. De ce-or fi aşa scârboşi?
Vorbele
îmi ies din gură înainte să le pot opri. Am tendinţa să-mi rostesc gândurile cu
voce tare, la fel ca mama.
—
Are de gând să fure discul ăla? întreabă de lângă mine o voce la fel de
neîncrezătoare.
Îmi
întorc capul rapid ca să văd cu cine vorbesc. Este un băiat asiatic îmbrăcat în
costum gri şi cu o cravată caraghios de roşie. Îmi întorc privirea la loc să mă
uit mai bine.
—
Nu lucrează nimeni aici? Nu vede nimeni ce se întâmplă? zic, mai mult pentru
mine decât pentru el.
—
N-ar trebui să spunem ceva?
—
Lor? arăt eu spre cei doi mici hoţi.
—
Vânzătorilor, poate?
Clatin
din cap fără să-l privesc.
—
Îi cunosc, zic.
—
Domnișoara Dă-cu-Jula e prietena ta?
Vocea
lui are o nuanţă vag acuzatoare.
—
Este iubita iubitului meu.
Cravată
Roşie îşi mută atenţia de la delictul în desfăşurare către mine.
—
Adică cum, mai exact? întreabă el.
—
Fostul iubit, vreau să zic. M-a înşelat cu ea.
Sunt
mai tulburată să-l văd pe Rob decât îmi dau seama. Asta-i singura explicaţie
pentru care îi ofer de bunăvoie o asemenea informaţie unui străin.
Cravată
Roşie îşi mută din nou atenţia spre găinăria în curs.
—
Grozavă pereche, un infidel şi o hoaţă.
Mai
că mă pufneşte râsul.
—
Ar trebui să anunţăm pe cineva, zice el.
Clatin
din cap.
—
Nici nu mă gândesc. Anunţă tu.
—
Împreună suntem mai puternici, răspunde el.
—
Dacă spun eu ceva, o să pară că sunt geloasă şi că mă răzbun pe ei.
—
Şi eşti?
Îl
privesc din nou. Are o faţă compătimitoare.
— Asta-i o întrebare cam
personală, nu crezi, Cravată Roşie? întreb eu.
El
ridică din umeri.
—
Păream să ne împrietenim, zice el.
—
Nu, zic şi mă întorc din nou spre ei.
Rob
simte că-l privesc şi mă surprinde înainte să mă pot uita în altă parte.
—
Pe toţi dracii! şoptesc eu în barbă.
Rob
zâmbeşte pe jumătate tâmp, cum obişnuiește, și-mi face cu mâna. Mai să-i arăt
degetul. Cum am putut să mă întâlnesc cu el timp de opt luni şi patru zile? Cum
am putut să-l las pe complicele ăsta la furt să mă ţină de mână şi să mă
sărute?
Mă
întorc spre Cravată Roşie.
—
Vine încoace?
—
Dap!
—
Poate că ar trebui să ne sărutăm şi noi, cum fac spionii în filme, sugerez eu.
Cravată
Roşie roşeşte tare.
—
Nu vorbesc serios, zâmbesc eu.
El
nu spune nimic, dar mai roşeşte puţin. Mă uit cum îi încălzeşte roşeaţa chipul.
Rob
ajunge lângă noi înainte să apuce Cravată Roşie să se adune şi să-mi răspundă.
—
Salut, zice el.
Are
o voce gravă şi liniştitoare de bariton. Ăsta-i unul dintre lucrurile care mi-au
plăcut la el. Şi mai arată și ca un Bob Marley tânăr, numai că alb şi fără dreadlocks.
—
De ce furaţi, tu şi prietena ta? se amestecă Cravată Roşie înainte să apuc să-i
spun ceva lui Rob.
Rob
ridică mâinile şi face un pas înapoi.
—
Uşor, frate, zice el. Vorbește mai încet.
Îşi
lipeşte din nou pe mutră jumătatea de zâmbet tâmp.
Cravată
Roşie vorbeşte şi mai tare.
—
Ăsta-i un magazin de discuri independent. Adică al unei familii. Furi de la
oameni în carne şi oase. Ştii cât de greu supravieţuiesc afacerile mici când
sunt furate de oameni ca voi?
Cravată
Roşie are dreptate, iar Rob reuşeşte chiar să pară puţin pus la punct.
—
Nu te uita, dar cred că tocmai au prins-o pe iubita ta, zic eu.
Doi
angajaţi ai magazinului îi şoptesc furioşi ceva lui Kelly şi o lovesc uşor cu
palma peste pieptul hainei.
De
pe faţa tâmpită a lui Rob dispare în sfârşit zâmbetul nătâng. În loc să se ducă
s-o salveze pe Kelly, își îndeasă mâinile în buzunare şi iese pe uşă cam în pas
alergător. Kelly îl strigă când îl vede că o ia la fugă, dar el nu se opreşte.
Unul dintre angajaţii magazinului ameninţă că va chema poliţia. Ea îl imploră
să n-o facă şi scoate din haină două discuri. Are gusturi bune. Văd pe ele
scris Massive Attack şi Portishead.
Angajatul
i le smulge din mână.
—
Dacă mai vii aici vreodată, chem poliția.
Ea
o rupe la fugă din magazin, strigând după Rob.
—
Hai c-a fost distractiv, zice Cravată Roşie după ce dispare fata.
Zâmbeşte
larg şi se uită la mine cu ochi veseli. Am brusc o senzaţie de déjà-vu. Am mai trăit asta. Am mai văzut
aceşti ochii strălucitori şi acest zâmbet. Am mai purtat chiar şi această
conversație.
Dar
apoi momentul trece.
El
îmi întinde mâna.
—
Daniel, zice.
Mâna
lui e caldă, mare şi moale şi o reţine pe a mea un pic cam mult.
—
Încântată, zic eu şi îmi retrag mâna.
Zâmbetul
lui e plăcut, cu adevărat drăguț, dar n-am timp pentru băieţi în costum cu
zâmbete plăcute. Îmi pun căştile la loc pe urechi. El aşteaptă în continuare să-mi
spun numele.
—
Îţi doresc o viaţă frumoasă, Daniel, zic eu şi ies pe uşă.
Despre autor:
1 comment:
De abia astept sa apara. Multumim de teaser! :))
Post a Comment