Recenzie: Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) de Sarah Mlynowski

Sinopsis: Dacă i se oferă ocazia, care fată de șaisprezece ani n-ar profita de șansa de a se muta acasă la o prietenă și de a trăi amândouă fără supravegherea părinților? Cu toate că „ocazie” poate să nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit să-i spună tatălui ei un foarte mărunt neadevăr, ca s-o facă să devină posibilă (vezi #1: Ne-am mințit părinții). Însă ea și colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile și capabile să-și poarte singure de grijă. Cum de-au ajuns la „Am chiulit de la școală” (#3), „Am dat o petrecere trăsnită” (#8), „Am cumpărat un jacuzzi” (#4), și, hm, „Am adăpostit o fugară” (#7), cam este un mister până și pentru ele.
În această amuzantă și dulce-amăruie poveste, Sarah Mlynowski sondează mintea și sufletul unei fete care rămâne pentru prima oară pe cont propriu. Ca să ajungă cu bine la capătul anului școlar, April va fi nevoită să jongleze cu un triunghi amoros, să învețe să se descurce singură și să accepte faptul că lumea ei, cu atâta grijă construită, s-ar putea nărui pur și simplu… odată cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit să-l facă.

Părerea mea: Cartea m-a prins de la prima pagină! Este o lectură perfectă de vară! Atât întâmplările cât și schimbul de replici dintre personaje m-au amuzat teribil. Deși probabilitatea de a i se întâmpla cuiva acest gen de lucruri este redusă, evenimentele m-au făcut să mă gândesc că, poate, să locuiești singură cu o prietenă la vârsta de șaisprezece ani e mai dificil decât aș fi crezut.

April intră în panică atunci când află că tatăl ei, împreună cu mama vitregă, au decis să se mute într-un alt oraș. Adică de ce? Ea nu vrea să schimbe școala în mijlocul clasei a unsprezecea și nici să plece de lângă prietenii sau iubitul ei. Așa că, ajutată de prietena ei Vi,concepe un plan care pare perfect. Sau... poate nu.

Nu puteam să mă mut la Cleveland. Nu acum. Nu la opt zile după ce eram cât pe ce s-o fac cu iubitul meu. Nu în mijlocul anului școlar. Și niciodată.

April își convinge tatăl s-o lase să locuiască în casa lui Vi, dar omite să-i spună că mama ei este plecată într-un turneu de teatru. Cumva, reușește să scape neprinsă cu minciuna mai mult de trei luni. După cum ne putem imagina, April și Vi se distrează de minune împreună: dau petreceri, cumpără o cadă cu hidromasaj, chiulesc. Știți voi, o mulțime de lucruri distractive! Dar toate acestea se dovedesc a fi un pic prea mult pentru ca April să le facă față simultan.

April este o tânără foarte simpatică, genul tipic adolescentin și nu are un comportament extrem – nimic prea bun, sau prea rău. Dialogul interior pe care îl poartă în permanență este plăcut și amuzant. Se ceartă cu ea însăși mereu și face incursiuni în trecut pentru a ne arăta anumite întâmplări, sau a ne explica glume personale.

Nu asculta. Mai bine plimbă-te. Da, mi-am spus mie însămi. Plimbă-te. Într-o parte și-n cealaltă a bucătăriei. Dar să nu faci prea mult zgomot. Prefă-te că ești ocupată. Foarte ocupată, cu deschisul și deschisul frigiderului. Bună, frigiderule. Buna, merelor. Bună, strugrilor. Bună, mozzarella degresată. Poate c-ar trebui să mă spăl pe mâini. Să înec sunetele. Am deschis robinetul, am dat frumos apa mai tare, după care m-am săpunit și m-am spălat. Pe urmă, m-am săpunit și m-am spălat încă o dată. Nu-mi venea să cred că fac una ca asta. Că-l mint pe tata. Dar să stau acasă la Vi era alegerea corectă, nu-i așa? Dar dacă tata spune nu? Dar dacă spune da? Când am oprit apa, s-a făcut liniște. A vrut să dau fuga în living, dar m-am abținut.

Vi, pe de altă parte, este aventuroasă, o actriță desăvârșită și o influență proastă, reușind să scoată la iveală latura rebelă a lui April. Împreună, discută despre tot ce este posibil, chiar și problemele profunde cum sunt dragostea, sexul, și familia. Legătura dintre ele devine strânsă, ca între surori, lucru de care amândouă au nevoie.

Noah a fost prima iubire a lui April, iar relația lor durează de doi ani. Nu este deloc mulțumit de hotărârile ei cu privire la locuință, de aceea, între ei încep să apară mici tensiuni. Dar oare este asta singura lui problemă? Deși am fost foarte uimită să aflu anumite lucruri pe parcursul cărții, am înțeles ce a văzut April la el, ce a făcut-o să-l iubească și de ce sunt considerați o pereche perfectă.

Normal că era vorba despre Noah. Despre Noah, cel care-mi umpluse camera cu cincizeci de baloane cu heliu, când împlinisem șaisprezece ani. Despre Noah, cel care mă ajutase să-mi car toate valizele și cutiile prost lipite cu scotch, când mă mutasem de la mama acasă la tata. Despre Noah, care avea cele mai fine mâini din câte ținusem vredată într-ale mele. Despre Noah, care spunea că sunt frumușica lui.

Iar apoi apare Hudson, matur și natural, care o face pe April să observe și cealaltă față a monezii.

Când am comandat această carte, am crezut că voi avea parte doar de o lectură ușurică, plină de umor și cu personaje simpatice. Am găsit în Zece lucruri pe care le-am făcut toate acestea, dar și câteva probleme serioase ale adolescenței. M-a făcut să-mi doresc să mă întorc la liceu, nu pentru a face și eu cele zece lucruri, ci pentru a mă distra la fel de mult.

Dacă sunteți în căutarea unei cărți cu drame de liceu, dragoste și situații haioase, puneți mâna cât mai repede pe Zece lucruri pe care le-am făcut (și, probabil, n-ar fi trebuit). Nu vei regreta!

-          Îți picură pe jos, m-a atenționat mama mea vitregă, plimbându-și în viteză privirea de la fructul infractor la gresia albă a pardoselii și retur.

Lectură plăcută!