Jocurile Foamei de Suzanne Collins
Numar volume: 3 (serie completa)
Numar volume aparute la noi: 3
An aparitie: 2009
Editura: NEMIRA
Cu
atâta publicitate în jurul acestei serii, este destul de greu sa i se facă o
prezentare justă. A fost citită şi răscitită, iar taberele s-au format deja.
Este o poveste comună, superficială zic cei cărora nu le-a plăcut şi o serie
fenomenală zic cei care s-au declarat partizanii ei. Se poate considera aşadar
că primul merit al seriei este faptul că a iscat discuţii. Astfel mulţi au
citit-o, mulţi au dezbătut pe marginea ei şi aproape toţi au susţinut-o.
Unii
au acuzat-o (sau doar au arătat cu degetul) că nu e după o idee originală. S-au
vehiculat multe cărţi, povestiri şi filme cu subiecte asemănătoare. În aceste
condiţii, seria are încă un merit: nu e o reproducere oarecare, ci o ridicare
la un nivel superior sau o altă viziune asupra aceluiaşi obiectiv. Ca în
căsătorie – toate încep cu aceleaşi tradiţii, după aproximativ acelaşi tipar,
dar nu toate ajung să fie căsătorii fericite. Ceva vechi şi ceva împrumutat –
ideea de început, ceva nou – originalitatea, imaginaţia şi talentul
scriitoricesc al autoarei, ceva albastru – speranţa care totuşi îi rămâne: Katniss
şi Peeta.
Jocurile
foamei atinge multe aspecte delicate dintre care unul ar fi sacrificiul de sine
întâlnit nu doar la Katniss, ci la multe dintre personajele prezentate. Autoarea
face cititorul să se întrebe pentru cine sau în ce scop ar putea face el un
asemenea gest, cine şi ce merită un asemenea sacrificiu. Apoi, subtil, prin
evenimente de proporţii variate, cititorul este făcut să se întrebe până unde
ar merge şi ce ar fi dispus să facă pentru a supravieţui şi dacă ar mai putea
trăi cu el însuşi după aceasta. Nu se știe dacă există o limită între bine şi
rău, unde este aceasta şi dacă pentru a face un bine îţi este permis să faci un
rău. Nu știm dacă există predestinare sau oamenii îşi pot croi singuri soarta, dacă
poate fi schimbat ceva şi care este costul acestei schimbări.
Seria
îndeplineşte foarte bine rolul distopiilor, anume acela de a trage semnale de
alarmă. Semnale tăcute rezonează în subconştientul cititorului, semnale ale
unei societăţi bolnave dar aparent ideală sau soluţie - pedeapsă optimă pentru
un rău anterior, soluţie care este viciată de factorul uman sau de însăşi
esenţa eronată a soluţiei în sine. Această societate este fundalul în care se
îmbrăţişează elementele de acţiune pură, eliberarea socială, povestea de
dragoste şi lupta împlinirii acestora.
Personajele
evoluează, şi capătă noi valenţe. Katniss pierde uşor, uşor controlul pe care
îl are asupra a ceea ce se întâmplă şi ajunge să fie manipulată chiar de cei
care trebuie s-o protejeze – scopul scuză mijloacele? Peeta, din băiatul timid
şi nestrălucitor, ajunge să înţeleagă mai bine şi mai repede ceea ce se
întâmplă, să se implice în mod voit în revolta ce devine şi a lui şi să-i fie sprijin
lui Katniss. Gale se lasă prins în luptele de eliberare şi anumite decizii îl
îndepărtează de ea. Cei ce sunt sortiţi să devină noii lideri sunt chiar mai
răi decât cei vechi, iar Snow capătă „faţă umană”.
Personajele
secundare îşi au rolul lor bine determinat ce amuţesc cititorul. Soarta lor, a
fiicei primarului, a lui Cray, Darius, Prim, Cinna, învingătorii jocurilor
anterioare şi a tuturor celorlalţi care pierd câte ceva din ei, îşi lasă o
amprentă puternică şi capătă valoare de simbol.
Trebuie s-o votaţi
pentru că este o lecţie despre ceea ce nu trebuie să lăsăm să se întâmple, despre
dragoste şi sacrificiu, despre prietenie şi despre cum ar trebui să fim, despre
pasiunea luptei, despre eliberare şi supravieţuire, despre ceea ce ne
deosebeşte şi despre ceea ce ne face umani.
(Bibliophile Mystery)
***
O
lume împărţită în mod clar în cinci părţi distincte. Candoarea asigură spunerea
adevărului, Abnegaţia oferă fără contraprestaţie grija pentru ceilalţi,
Neînfricarea aduce curajul, Prietenia propovăduieşte armonia, iar Erudiţia
asigură dobândirea cunoaşterii. Ele convieţuiesc, dar nu se amestecă. Tot ce ar
putea fi intermediar e un pericol şi trebuie eliminat.
Pornind
de la cauzele ce-au dus la distrugerea ei, societatea a decis că formarea celor
cinci facţiuni reprezintă calea sigură de existenţă şi dezvoltare. Şi poate că
aşa ar fi fost, dacă factorul uman nu ar fi găsit din nou o modalitate să-şi
manifeste cele mai rele caracteristici: lăcomia, apetitul pentru distrugere şi pentru
avere, nepăsarea sau desconsiderarea, eliminarea celor consideraţi mai slabi
sau care pur şi simplu îţi stau în cale.
Acesta
este contextul în care personajul feminin, Beatrice, trebuie să-şi exprime
opţiunea către una dintre facţiuni. Alegerea este cu atât mai grea cu cât se resimte
ca o posibilă trădare a familiei şi cu cât ar putea reprezenta părăsirea nu
numai a celor dragi dar şi a întregii vieţi pe care a cunoscut-o. În funcţie de
alegerea făcută, şi moartea este un risc la fel de real.
Dar
asta nu-i totul pentru eroina noastră. Află lucruri care o transformă într-un
risc ce nu este asumat de conducători, ci eliminat. Beatrice este un aliaj
special, interzis. Este tot atât de curajoasă cât este de altruistă și
inteligentă, lucru pe care este sfătuită să-l păstreze secret chiar şi faţă de
cei mai apropiaţi.
Beatrice,
devenită Tris, descoperă ceea ce este și ceea ce poate. Schimbările din viaţă
pe care le decide îi aduc confruntări şi provocări mortale, pregătiri dubioase,
prietenii şi o posibilă iubire. Cititorii vor fi încântaţi de relaţia ce se
întrezereşte şi vor aştepta cu sufletul la gură orice pas al acesteia. Întunecat,
când atent când de gheaţă, frumos şi impetuos, Four ocupă cu siguranţă un loc
binemeritat în topul personajelor masculine admirate.
Acţiunea
începe, trădările şi manipulările nu cunosc limite, oamenii îşi arată cea mai
îngrozitoare faţă, iar moartea devine o realitate. Autoarea construieşte
frumos. Pe parcursul poveștii sunt oferite o mulțime de informaţii cu privire
la ce se întâmplă, dar cititorul nu va realiza aceasta decât când va fi prea
târziu. Iadul se dezlănţuie, adrenalina curge în valuri la fel ca sângele pe
străzile oraşului.
Divergent
aduce în discuţie mai multe aspecte, cum ar fi: importanţa a ceea ce suntem şi
ce putem fi, posibilitatea vicierii oricărui tip de organizare socială dacă persoanele
care o conduc sunt corupte, egalitatea socială şi limitele ei naturale,
existenţa şi importanţa autodeterminării, supravieţuirea şi sacrificiul.
Autoarea iși determină cititorii să contempleze posibilitatea, avantajele şi
dezavantajele societăţii Divergent şi implicit să analizeze societatea în care
trăieşte: ce este bine şi ce este rău, ce trebuie modificat şi cine ar trebui
s-o facă, importanţa şi influenţa factorului uman în păstrarea ideologiilor
politice, culturale, economice şi sociale. Şi o face atât de delicat încât
acesta, prins de evenimente, prins de relaţiile care se construiesc sau sunt
distruse, nici nu-şi dă seama.
Trebuie să votaţi
Divergent pentru că are nu doar tot ce-i trebuie unei distopii ci şi unui roman
bun: aventură, intrigi politici, umor, dragoste, prietenie şi trădare,
întorsături de situaţii şi neprevăzut, secrete şi acţiune, multă acţiune. Toate
acestea sunt în cantităţile ideale şi oferă o lectură de neuitat cititorului,
indiferent de vârstă.
(Bibliophile Mystery)
Puteți vota până pe 2 iunie la ora 24.00
Pentru a afla rezultatele rundelor anterioare intrați AICI
*CUPA CĂRȚILOR este parte a campaniei Viața Cărților - Susțineți piața de carte din România
11 comments:
Ouch!!! ma puneti sa aleg intre doua carti foarte bune, e greu foarte greu... Dar votul meu este pentru Jocurile Foamei, prima citita prima votata :))
Nu am citit niciuna dintre cele 2 cari (din nefericire), dar la Jocurile foamei am vazut filmul si sincer, nu mi s-a parut atat de extraordinar cum i se facea reclama. Dupa mine, seamana in proportie de 50% cu alt film pe care l-am vazut mai demult ("Condamnatii"). Divergent mi se pare un roman mai original asa ca votul meu merge spre acesta.
Nu-mi vine sa cred ca ne faceti asta?Cum sa alegen dintre aceste opere superbe!!!Nu stiu ce sa fac :))
Este o decizie foarte grea,si nu ma pot hotara pe care dintre cele doua sa le votez.
Jocurile foamei este cesa mai minunata distropie citita de mine,dar si Divergent vine tare din urma.
Vedeti voi,sunteti cam "trisoare",pt ca una dintre aceste serii este terminata,iar cealalta nu are decat un vol scos pana acum,si nu putem sa facem o comparetie oneste,pt ca momentan nu stim cum vor evolua lucrurile in Divergent.
Oricare va fi continuarea povestii,aceasta serie promite foarte multe,si poare ca peste 2-3 ani voi reveni cu o alta notare referitoare la aceasta runda.
Votez JF,dar nu in detrimentul seriei Divergent,si doar pt simplul motiv ca esteo serie finalizata care mi-a deschis apetitul si catre alt gen literar.
PS:Asa ca o patere,Divergent va surclasa JF in 2-3 ani.Este o serie minunata.
iar ati facut asta!
grea decizie... ambele serii sunt bune dar din pacate doar pentru una pot vota.
sunt extrem de curioasa care va iesi invingatoare!
@georgiana Divergent are si vol2, se numeste Insurgent, e cu surprize,e excelent cu alte cuvinte.
Pentru mine votarea a fost o alegere simpla JF. Mi-a placut foarte mult, m-a impresionat,chiar am plans la unele pasaje. E vorba de carte, bineinteles! La film nu am avut rabdare sa ma uit, am ajuns doar pana la scenele din seara anterioara inceperii competitiei si nu stiu de ce, dar nu prea mi-a placut. Iar actorul principal (Peta) mi-a lasat impresia unui ”tantalau” :)
Stiu ca Divergent are si vol 2 ,si abia astept sa-l citesc(in vara asta).
Referitor la JF,cum am mai spus este absolut o serie minunata ,tocmai de aceea am votat-o,si nici nu se poate face comparetie intre carte si film,pt ca cartea este net superioara.
Nici fimul nu este rau,dar tot mai mult mi-au placut cartile.
a fost destul de usor de ales
si epntru mine a fost usor de ales, sunt fana uneia dintre serii asa ca am stiu la cine merge votul meu
Mi-a placut extrem de mult trilogia Jocurile foamei, mi s-a parut extraordinara. Si extrem de realista, din pacate seria reia nu un motiv regasit doar in literatura ci si in viata reala: oameni care exploateaza alti oameni.
Si Divergent mi-a placut foarte mult, mi se pare ca face exact acelas lucru, ne face sa ne intrebam daca standardele impuse sunt intr-adevar folositoare omenirii sau ne fac sa ne limitam noi pe noi.
Punand cele doua serii una langa alta m-ati facut sa ma gandesc ce ar fi mai rau, sa traiesc intr-o societate care, teoretic, imi permite sa ajung orice si sa fiu cum vreau daca reusesc sa trec peste foame si sa omor un numar mare de oameni care nu mi-au facut nimic,sau intr-o societate in care mi se spune exact ce pot sa fiu si trebuie sa aleg sau sa "dispar" printre cei care nu apartin nimanui?
Am intreaga serie dar nu stiu cand o voi citi. Filmele mi se par foarte captivante, dar trebuie sa-mi fac timp si pentru carti. Multumim pentru recenzie!
Post a Comment