Parerea mea - Uratii de Scott Westerfeld

TOATĂ LUMEA VREA SĂ FIE FRUMOASĂ!
E CEVA RĂU ÎN ASTA?

Tally e pe cale să împlinească şaisprezece ani şi... de-abia aşteaptă!
Nu ca să-şi ia permisul de conducere, ci ca să devină frumoasă.
În lumea ei, cea de-a şaisprezecea aniversare aduce cu ea o operaţie care te transformă dintr-o persoană considerată ca fiind de o urâţenie respingătoare într-una uimitor de frumoasă.
Dar noua ei prietenă, Shay, nu vrea să fie frumoasă. Mai degrabă ar risca să trăiască în afara acestei lumi. Când Shay evadează, Tally află care este de fapt adevărul în ceea ce-i priveşte pe frumoşi. Autorităţile o pun pe Tally în situaţia de a alege între două variante la fel de rele: fie o va găsi pe prietena ei şi o va spiona, fie nu va mai fi niciodată frumoasă.
Ca urmare a alegerii pe care o va face Tally, lumea ei se va transforma pentru totdeauna.

Într-o lume a oamenilor extrem de frumoşi, cei normali sunt în pericol.

Parerea mea:

 Acum, cine nu ar vrea să fie frumos? Sau să rămână frumos? Nu-i cred nicio clipă pe cei care susțin că nu le pasă cum arată. Dar de aici până la a judeca o persoană exclusiv după cum arată e cale lungă sau AR TREBUI SĂ FIE.

Nu pot spune că am aşteptat în mod special apariția cărții, dar când am văzut nota privind „naşterea” ei mi-am zis că merită citită pentru că sunt şanse mari ca la bază să stea poziția argumentată a autorului cu privire la contribuția esteticului personal în evaluarea persoanei şi a evoluției societății.

„Acest roman s-a născut în urma unui schimb de e-mail-uri între mine şi Ted Chiang despre povestea lui, Liking What You See: A Documentary („Când iți place ceea ce vezi: Un documentar”). [...]”

După cum vedeți din prezentarea cărții, suntem într-o lume a viitorului în care toți cetățenii suportă o operație estetică pentru a se încadra într-un tipar stabilit şi general acceptat de frumusețe. Nu există nici măcar noțiunea de drăguț. Scopul? Eradicarea tuturor problemelor sociale, economice, culturale, biologice etc care au dus în trecut la conflicte.

Diversitatea este cauza tuturor relelor.

„Era ceva magic în ochii lor mari, perfecți, ceva care te făcea să-ți doreşti să fii atent la orice spuneau, să-i protejezi de orice pericol, să-i faci fericiți. Erau atât de... frumoşi!”

Sunt multe aspecte sociale pe care într-un mod foarte inspirat, aproape subliminal Scott Westerfeld le pune pe tapet (totuşi cartea e foarte uşor şi plăcut de citit; nu ți se dau (fățiş) lecții ci ți se povesteşte (bate şaua să priceapă iapa).:)) cum ar putea fi).

Cine are dreptul să decidă pentru tine, ce se întâmplă dacă doreşti să fii altfel?

Ai tu dreptul sau poți tu decide ceea ce e bine pentru altul? Poți trăi cu urmările faptelor tale?

Este frumusețea/urâțenia o discriminare în afara celor deja interzise legal de societatea noastră?

Este frumusețea tot ce contează?

„- Una dintre cele mai frumoase plante din lume. Dar de prea mare succes. S-a transformat în cea mai răspândită buruiană. [...]

- Aşadar, în cele din urmă, orhideele mor, victime ale propriului succes, lăsând în urmă un teren irosit. Zero din punct de vedere biologic.”

 Îmi place faptul că spre deosebire de Eve unde eroina este în fața unei crize care impune în mod logic o singură decizie sau spre deosebire de Divergent unde Tris are de ales dintre cinci posibilități în linii mari cunoscute ştiind ceea ce implică alegerea sa, în Urâții Tally este pusă în situația de a alege între ceea ce i s-a inoculat că e bine şi natural de urmat şi ceea ce nu înțelege încă. Mai mult, în Eve şi Divergent alegerea le priveşte pe eroine personal, dar alegerea lui Tally implică mult mai mult: viața prietenei ei şi a unor necunoscuți.

„Din câte îmi dau seama, „vindecat” înseamnă să fii un urât gelos, egocentrist şi răzvrătit. Înseamnă să crezi că ai toate răspunsurile. [...] În multe privințe, tu şi doctorița Cable sunteți la fel. Sunteți amândouă convinse că trebuie să schimbați lumea. Ei bine, eu nu am nevoie de asta. [...]”

 Eve şi Tris trebuie să ia o singură decizie vitală pe când Tally este pusă să se analizeze, să-şi analizeze motivele şi să decidă la fiecare pas, iar fiecare decizie implică libertatea şi viața altor persoane. Dacă e greu să decizi pentru tine cum e să decizi pentru alții? Cum vei trăi cu consecințele hotărârilor pe care le-ai luat şi ce poți sau eşti dispus să faci pentru a înlătura aceste consecințe?

„- Adică să fiu o frumoasă insipidă şi plictisitoare?

- Nu, să devii adult. Te-ai gândit vreodată că, atunci când vei fi frumoasă, nu vei avea nevoie să faci năzbâtii şi boacăne? Poate că urâțenia îi face pe urâți să se tot certe şi să se ia unii de alții. Pentru că nu sunt fericiți cu ei înşişi. Ei bine, eu vreau să fiu fericită şi dacă arăt ca o persoană reală înseamnă că fac primul pas.”

 Dacă treci peste aspectul că o operație estetică poate transforma radical corpul şi înfățişarea unei persoane (şi nu văd de ce nu, doar e o poveste) Urâții merită citită atât pentru stilul şi limbajul în care e scrisă cât şi pentru învățăturile pe care ți le transmite fără să-ți dea impresia că primeşti „lecții”.

Are acțiune, are dragoste, are suspans. E una din seriile care mă bucur că a ales-o CorinTeens să o publice, citiți-o!

„- Şi ce dacă oamenii seamănă acum? Este singurul mod de a-i face egali.

- Ce-ar fi să-i facă mai deştepți?

Tally râse.

- Slabe şanse! [...]”