Upgrade Review: The Shadow Reader by Sandy Williams

Consider curiozitatea Nyei un adevărat compliment (hmmm... numele ăsta - Nya - oare avem vreo zână printre noi?) şi recunosc că mi-a hrănit orgoliul. Mulțumesc Nya

Despre The Shadow Reader ce să vă spun în plus față de ce a spus Cris?

Mi-a plăcut suficient de mult cât să-i dau 5 stele adică maximul de pe Bibliophile Mystery şi în general de pe toate blogurile de cărți. Asta arată ceva, nu? Mai ales, cred că v-ați dat seama, că sunt cam mofturoasă.

După cum ştiți îmi aleg din prima preferatul (însă se pare că ce am citit în ultimul timp vrea să-mi strice acest bun obicei) şi abia îmi pasă ce se întâmplă cu cel care - bineînțeles - va pierde. Aşa a fost şi cu Adrian de exemplu; am fost total pro Dimitri, şi deşi l-am înțeles pe Adrian, nu am vrut să fie alesul lui Rose şi nu m-a deranjat prea tare că a rămas... neconsolat. (Scuze echipă Adrian dar vedeți? Tot răul spre bine, acum are propria lui serie... mă rog Sydney, sau el?)

Cu cei doi rivali din The Shadow Reader nu a fost aşa. Da, aş vrea să rămână cu Aren dar nu cred că m-ar deranja să rămână şi cu Kyol. Pe măsură ce citeam m-am convins că nu din laşitate sau alte delăsări masculine nu a făcut nimic pentru relația sa cu McKenzie. Dimpotrivă!

Autoarea a dezvoltat foarte bine relația dintre cei trei. Deciziile pe care i le-a dat lui McKenzie au fost unele foarte bune în situațiile de criză în care aceasta se afla, situații de natura acelora în care în care nu prea ai nimic obiectiv pe care să te bazezi – orice pro are un contra - , în care nu există reguli ce pot fi aplicate, nu există precedente. Nu am nimic să-i reproşez. O susțin în tot ce decide, indiferent pe cine va alege (credeați că vă spun pe cine??).

Atât Aren cât şi Kyol au calitățile şi defectele lor, iar unul a avut mai mult timp la dispoziție să greşească – dacă le veți considera greşeli. Sigur nu e o problemă uşor de rezolvat.

Lui Cris ar vrea sa-i fie să-i fie milă de Kyol şi nu prea poate. Mie mi-e milă de toți. E o carte în care vrei să se găsească o soluție pe care să-i facă pe toți fericiți şi, deocamdată, nu se poate.

The Shadow Reader are şi calitatea că nu se pierde într-un romance oarecare. Povestea de dragoste este fericit îmbinată cu momente de pură acțiune. Războiul, cu luptele, ororile, pierderile şi victoriile lui e prezent mereu. Când crezi că e linişte ai parte de o scenă ce te trezeşte imediat din visurile romantice. Personaje care ți-au devenit dragi au de suferit. Totuşi nu devine o carte de acțiune. Sandy Williams a echilibrat bine balanța.

Sunt atât de multe de spus... Personajele secundare sunt tratate cu aceeaşi atenție ca cele principale, ajungi să le îndrăgeşti sau să te dezguste dar nu-ți pot fi indiferente. Povestea celor trei nu e singura poveste de dragoste şi nici singura poveste de dragoste în care există suferință. Ai parte de neprevăzut, de întorsături de situații, luptă pentru putere, decizii cu privire la care fiecare are propria lui părere, chiar şi de  un praf de umor.

Şi eu aş putea să discut despre carte (şi abia aştept să vină Cris) destul de mult timp.

Mi-a plăcut suficient de mult încât mă bate gândul ca la sărbătorirea de 400 să vă dăm un exemplar cadou (aş fi vrut să putem da câte un exemplar cadou dar ne depăşeşte). Ce spuneți, ați vrea?

It’s supposed to be a last kiss, and if we were both human or both fae, it might have been, but the moment before we separate, chaos lusters explode through me. The jerk of his body, his sudden inhalation, tells me he feels them, too, and instead of moving apart, we move closer. So much closer.  

When he fissures out, I want to be angry. I want to hate him for his self-control, for leaving me when I’m craving more than his touch, and for not being a typical, human male.  

My eyes shoot open when Kyol grabs my arm. Aren holds on a moment more, his lips and hands lingering as if this is his last breath. As if this is the only breath in his life that has ever mattered. Then he locks eyes with the sword-master. 

“I’ll talk to Atroth, McKenzie. If you’ll forgive me, if you still want me, I’ll talk to him. I’ll convince him you and I should be together.” Really? I want to ask, but I can’t form the question. This is what I’ve always wanted, the hope I’ve been clinging to for a decade, and now, I’m terrified I might be trapped in a dream. 

Isn’t this so freaking fantastic? I’ve spent ten years searching for someone to fill the spot in my heart meant for Kyol, and when I finally find a contender, he’s an enemy and he’s fae. 

“McKenzie.” He kisses my lips again briefly, then again, lingering. “I’ll be waiting at the crossroads. I promise.” 

He lets out a sound that’s so very close to a single, choked sob. “I dedicated my life to my king. I should have dedicated it to you.” I swallow against a raw throat. “I shouldn’t have had to wait ten years for you.”