Recenzie: Mai las-o moale cu fantomele De Megan Crewe by Theo

„Am prieteni.. Doar că tu nu ai crede că există.”

Cartea m-a atras după copertă. Nu ştiu de ce, căci nu prea mă las uşor influenţată de coperta unei cărţi, dar pur şi simplu îmi doream să văd cu ce este, ce o să cuprindă, ce o să citesc, ce o să îmi dezvăluie. De aceea am fost foarte încântată cand am primit-o pentru recenzie de la librăria online Libris!

M-am simţit la fel cum se simţea şi personajul principal - Cass McKenna – singură, părăsită, mereu cu capul în pământ, vorbind doar cu sora mea. O soră pe care o pierdusem cu mult timp în urmă, acum moartă, îngropată, trecută în nefiinţă şi asta doar pentru că după primul rând m-am lăsat acaparată cu totul.

Casandra, pe scurt Cass, este un adolescent absolut normal. Probleme normale. Locuind doar cu tatăl, mama mereu plecată. Prieteni puţini din cauza lipsei de popularitate. O ciudăţenie închipuită de toţi din cauza vorbelor rele aruncate de o fostă prietenă. Reticentă. Închisă în ea.

„Ca de obicei, pe holuri era mare aglomeraţie – unii se înghionteau şi nechezau, alţii se giugiuleau prin colţuri. Erau grupuri – grupuri, care-mpierdicau circulaţia. Nu puteam să fac doi paşi fără să primesc câte un cot în coaste, sau să îmi măture chipul pletele cine ştie cui, mirosind a şampon cu căpşuni şi kiwi. Iar atmosfera umedă nu făcea decât să înrăutăţească situaţia.”

Şi cu toate acestea Cass posedă un dar cu totul special, o încercare cu adevărat uluitoare de a lega conexiuni... Numai că ei nu i se pare chiar aşa. Mereu nevoită să se ascundă, mereu cu ochii în patru ca nu cumva cineva să îi depisteze buzele mişcându-se, vorbind cu nimeni, cu aerul, cu ea însăşi – dar cu voce tare.

„ – Iată-te, mi-a zis el, înclinându-şi capul într-o parte. E momentul să plecăm?
Tocmai îi sfâşoasem în bucăţi pe trei dintre cei mai buni prieteni ai lui. Într-o lume raţională, ar fi trebuit să îmi spună să mă duc acasă pe jos. Dar nu aveam chef să îl contrazic.
- Mda, i-am răspuns. Hai s-o ştergem de-aici.”

Da, Cass poate să vorbească cu fantomele! Le vede spiritul încă rătăcitor în lumea noastră şi nu numai că vorbeşte cu ele şi le ascultă, dar şi ele o iubesc! Aşa îi întâlnim pe cei doi prieteni ai săi de la şcoală cu care se înţelege bine, două fantome care se tachinează în continuu, mereu acolo să o ajute, mereu acolo să îi spună cine ce ascunde şi de cine ascunde!

Astfel, Cass se conturează sub numele de „piaza rea” a şcolii! Nimeni nu are curajul să se ia de ea, nimeni nu are curajul să îi spună nimic pentru că ştiu că ea va găsi o modalitate să le afle secretele, să îi expună, să îi lase să fie măcelăriţi de cei pe care îi considerau înainte prieteni.

„ – Ce gen de chestie?
- De genul celor la care îşi pierde vremea o gaşcă de fandosiţi. Nu-ţi face griji. Sunt bine.”

„M-am trântit pe pat, mi-am şters ochii şi obrajii. Dar n-am făcut decât să îi umezesc şi mai tare. Inima îmi bătea puternic ca un ciocan. Oare sângele putea să străpungă trupul? TÂNĂRA UCISĂ DE PROPRIUL PULS. Iată un titlu care ar fi înnebunit-o pe Flo.”

Şi duce o viaţă normală. Ajunge să îl tachineze pe prietenul fostei sale prietene din răzbunare, dar totul se destramă când cel mai popular tip din şcoală îi cere ajutorul.

Va accepta Cass? Se vor înţelege? Vor reuşi, oare cei doi să se ajute reciproc?

Vă recomand cartea din toată inima. Este o carte deschisă oricărui adolescent pasionat de citit, oricărui om care vrea să se destindă puţin. Nu este o carte care aduce mari inovaţii în acest subiect, dar se citeşte uşor, iar la final va apărea un mic zâmbet de satisfacţie. Căci, aşa cum spunea şi Cass:

„Morţii, poate fiindcă nu mai au nimic de pierdut, sunt întotdeauna sinceri.”

Multumesc librăriei online Libris pentru ocazia de a citi aceasta carte.