Monday, March 19, 2018

Recenzie! Harry Potter și prizonierul din Azkaban (#3) de J.K. Rowling


Cea mai râvnită serie la Gaudeamus 2016

Publicată în decembrie 2016
Traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu
- Categorie de vârstă: 14+
hardcover

ISBN 9786067880267
Bestseller, Recomandată, Pentru copii
Autor: J.K. Rowling
Colecție: Arthur GOLD


Când Cavalerobuzul opreşte brusc în faţa lui, răsărind din întuneric, pentru Harry Potter începe un nou an şcolar care nu e nici pe departe unul obişnuit.

Sirius Black, criminal în serie şi discipol al Lordului Voldemort, a evadat de la Azkaban, închisoarea vrăjitorilor, şi toată lumea spune că ar fi pe urmele lui Harry. La prima oră de divinaţie, profesoara Trelawney vede în frunzele de ceai din ceaşca lui Harry un semn prevestitor de moarte... Dar mai înfricoşător decât orice e că în jurul şcolii patrulează dementori, care pot sorbi suflete cu Sărutul lor mortal.

Parerea mea:

Am descoperit Harry Potter în urmă cu mulți ani și mă bucur că sunt și astăzi copii interesați, care o citesc. După atâta timp, încă este seria mea peferată și probabil cea care m-a marcat cel mai puternic. Au trecut mai bine de 10 ani de când am citit ultimul volum și încă mai zâmbesc atunci când văd cărțile frumos așezate în raft, încă îmi mai tresare inima când deschid un volum, încă mă consider un fan.

Harry Potter și prizonierul din Azkaban este poate volumul meu preferat al seriei, spun poate pentru că de cele mai multe ori se bate pentru acest titlu cu Ordinul Phoenix, volumul pe care l-am considerat mulți ani preferatul meu. Sirius Black este personajul meu preferat, iar dacă vă numărați printre cei care au citit seria știți de ce spun asta.


Pentru cei care acum descoperă aceasta serie, Harry Potter si prizonierul din Azkaban și Harry Potter și Ordinul Phoenix sunt volumele în care Sirius Black joacă un rol esențial, iar la finalul unuia dintre ele plâng de fiecare dată, indiferent că o citesc prima, a doua sau a zecea oară.

Dar să revenim la Harry Potter și prizonierul din Azkaban. Harry nu este un copil normal, în primul rând pentru că este vrăjitor și nu sunt prea mulți copii care se pot mândri cu acestă calitate și nici măcar nu este un vrăjitor obișnuit, ci unul faimos. Dar faima nu este ceva ce îl atrage pe Harry, pentru că a venit cu un preț, moartea părinților săi pe când el avea doar un an. 

Harry pare să fie un magnet pentru necazuri. De când învață la Hogwarts, școala de vrăjitori, a reușit să salveze singura piatra filosofală existentă și să omoare monstrul lăsat de Salazar Viperin într-o cameră secretă din castel. 

Dar problemele cu care Harry se confruntă înainte de începerea celui de-al treilea an la Hogwarts sunt ceva mai normale, cum ar să-și convingă unchiul și mătușă să-i semneze învoirea pentru a vizita singurul oraș din Marea Britanie locuit în totalitate de vrăjitori sau cum să nu fie exmatriculat după ce a umflat-o pe mătușa Marge, sora unchiului Vernon, și a lăsat-o plutind în camera de zi. Poate asta nu e ceva prea obșnuit. Dar acestea sunt abia începutul aventurilor lui Harry. Cu un nou profesor la Apărare contra magiei negre, și eu am fost la fel de șocată ca voi, avem un nou profesor, iar după soarta tragică a predecesorilor lui chiar îmi este milă de domnul profesor Lupin. Remus Lupin pare a fi primul profesor competent de Apărare contra magiei negre și în mod suspect pare să-i fie mai mult decât antipatic lui Severus Snape, spre deosebire de Quirell si Lockhart pe care îi considera inferiori și nesuferiți pentru că i-au furat catedra pe care și-o dorea cel mai mult, Snape pare să-l urască de-a dreptul pe Lupin. Iar profesoara de Previziuni despre viitor, Trelawney, pare să-i prevadă un sfârșit tragic lui Harry de fiecare dată când îl privește. 


Însă, Dementorii, acele creaturi oribile ce păzesc Azkabanul – închisoarea vrăjitorilor, care fură fericirea din oameni și îi fac să retrăiască cele mai îngrozitoare amintiri, sunt un adevărat coșmar pentru Harry, care pare să leșine de fiecare dată când un Dementor este prin preajmă, spre amuzamnetul lui Draco și al prietenilor lui. Pericolul cel mai mare pentru Harry nu vine totuși din partea Dementorilor, ci a omului pe care aceștia îl caută la Hogwarts, Sirius Black, primul vrăjitor care a scăpat din Azkaban. Îmi aduc cu exactitate aminte de momentul în care am decis că-l urăsc pe Sirius Black mai mult ca pe Cap de Mort, eram la masă și vorbeam cu patimă despre cât de îngrozitor este Sirius Black. Vă las pe voi să descoperiți dacă îl detestați pe Sirius la fel de mult cât am facut-o eu în acel moment sau dacă îl puteți ierta. 

Cred că acesta este volumul maturizării pentru Harry, poate mai mult decât Pocalul de Foc, unde povestea devine mai întunecată și războiul trece la un alt nivel. În prizonierul din Azkaban, Harry descopera cine este el de fapt, cine a fost tatăl său și este mai aproape ca niciodată să descopere sensul acestei lupte neîncetate cu Cap de Mort. Acest volum atinge toate punctele care îl vor marca mai târziu pe Harry și dacă sunteți fanii aventurilor lui, nu aveți cum să ratați această șansă de a-i însoți într-un nou an la Hogwarts.

Lectura plăcută!




Follow on Bloglovin

No comments:

Si soarele e o stea