Friday, February 9, 2018

Recenzie! Carieră malefică (Seria Cormoran Strike), de Robert Galbraith


Robin Ellacott primește un pachet misterios și descoperă îngrozită că înăuntru e un picior de femeie.

Șeful ei, detectivul privat Cormoran Strike, e mai puțin surprins, dar cel puțin la fel de alarmat. În trecutul lui există patru oameni care, crede el, ar putea fi responsabili – și Strike știe că oricare dintre ei e capabil, pe termen lung, de cele mai cumplite acte de cruzime.

În timp ce poliția se concentrează asupra singurului suspect pe care Strike tinde din ce în ce mai mult să-l absolve de vină, el și cu Robin își asumă rezolvarea cazului și explorează lumile tenebroase și bizare ale celorlalți trei bărbați.

Dar, pe măsură ce alte fapte îngrozitoare au loc, cei doi încep să fie presați de timp...

Cu o intrigă extrem de bine construită și cu răsturnări de situație la tot pasul, Carieră malefică e totodată și o poveste trepidantă despre un bărbat și o femeie aflați într-un punct de cotitură în viața lor privată și în profesia lor. O veți citi pe nerăsuflate.

„Opera unui povestitor de geniu." - Daily Telegraph

„Unul dintre cele mai originale și mai captivante romane polițiste pe care le-am citit vreodată." - Mark Billingham

„O carte ce abundă în umor subtil, observații pertinente și inteligente… O plăcere s-o citești." - The Times

„Cel mai antrenant roman polițist britanic de anul acesta." - Daily Mail

„Un clasic al genului cu totul încântător." - Peter James, Sunday Express

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling, celebra autoare a seriei Harry Potter și a romanului Moarte subită.
Carieră malefică este a treia carte din seria polițistă de mare success avându-l în centru pe detectivul Cormoran Strike.
Chemarea cucului a fost publicată în 2013, iar Viermele de mătase în 2014.
Romanele din seria Cormoran Strike vor fi adaptate pentru televiziune, într-un nou serial de amploare marca BBC One, produs de Brontë Film and Television.


Parerea mea:

Am așteptat ceva până să vă vorbesc despre acest volum, poate pentru că pare cumva cel mai personal dintre cele trei apărute până acum. Deși personajele ne sunt deja cunoscute de câteva mii de pagini, iar stilul lui J.K. Rowling ne urmărește de zeci de ani, acest volum pare pentru seria Cormoran Strike ceea ce Pocalul de Foc a fost pentru Harry Potter: începutul unei alte etape.

Carieră malefică este un roman polițist, așa cum ne-am obișnuit la această serie, dar cred ca aspectul cel mai important al crimei de aici este legătura ei cu trecutul personajelor. Dar să începem cu începutul.

Robin primește un pachet ce conține piciorul amputat al unei femei, însoțit doar de un vers dintr-o melodie a celor de la Blue Öyster Cult, vers tatuat de mama lui Cormoran. Investigația poliției scoate la iveală că vinovatul a lăsat în urma sa o listă lungă de cadavre. Cormoran este convins că nu poate fi decât cineva din trecutul său, iar lista celor capabili se limitează la trei persoane. Robin și Strike încep propria lor investigație, ce îi poartă adânc în trecutul lor.

"I se păruse o porcărie când îi ascultase prima oară, dar, pe măsură ce obsesia lui pentru distrugerea lui Strike sporise, la fel sporise și preferința pentru muzica lor. Îi plăcea s-o asculte la căști în timp ce o pândea pe Secretară, în timp ce își curăța cuțitele. Acum asta era pentru el muzică sacră. Unele versuri îi reveneau mereu, ca niște fragmente ale unei slujbe religioase. Cu cât asculta mai mult, cu atât i se părea că ei înțeleseseră."

Aflăm în sfârșit motivele alegerilor lui Robin și nu sunt frumoase deloc, probabil că unii dintre voi bănuiți deja despre ce este vorba. Însă ea este în sfârșit destul de sigură în propriile forțe pentru a lua viața în piept fără sprijinul altcuiva. Acesta a fost unul din momentele care m-au făcut să zâmbesc larg, în sfârșit lucrurile păreau să intre pe un făgaș normal.

Dar trecutul lui Robin o face să acționeze nesăbuit în ciuda avertismentelor lui Cormoran și chiar dacă acțiunile ei salvează vieți, răul a fost făcut, iar încrederea lui Strike în partenera lui este spulberată. Chiar si așa, ea continuă să facă alegeri greșite, iar de data aceasta Strike s-ar putea să ajungă prea târziu pentru a o împiedica.

"Nu poti sa plangi aici. Nu trebuie sa plangi aici.
Indeplini in mod automat sarcinile obisnuite ale inceputului unei zile de munca: isi scoase haina si o atarna, impreuna cu geanta, pe un cuier de langa usa, umplu si porni ceainicul si baga geanta sub birou, acolo unde Strike nu putea s-o vada. Revenea mereu ca sa se asigure ca facuse ceea ce vrusese sa faca. Se simtea imateriala, ca o fantoma ale carei degete inghetate aluneca peste manerele gentilor si ceainicelor.
Fusese nevoie de patru zile pentru destramarea unei relatii care durase noua ani. Patru zile de animozitate crescanda, de exprimare a resentimentelor si aruncare de acuzatii."

Și de această dată criminalul se ascunde acolo unde te aștepți mai puțin și nu are cum să nu te ia puțin prin surprindere. Dar am simțit cumva că aceasta este o carte centrată mai mult pe detectivi decât pe victime și făptuitor. Ajungem în sfârșit în momentul în care putem uni toate punctele și să îi privim pe Strike și Robin în ansamblu, să înțelegem cine sunt, nu doar fracțiuni din ei ci o imagine întreagă, dar sunt convinsă că ambii mai au multe să ne spună.

Sfârșitul mi-a lăsat cu un gust amar și sunt cam dezamăgită, de aceea abia aștept Lethal White.


Lectură plăcută!



Multumim editurii Trei pentru exemplar

Recenziile primelor doua volume AICI si AICI


Follow on Bloglovin

No comments:

Si soarele e o stea