Recenzie: Jumatate de Rege (Seria Marea sfaramata #1) de Joe Abercrombie

Prima parte din seria MAREA SFARAMATA

„Ma voi razbuna pe ucigasii tatalui meu. Am jurat!“

Printul Yarvi a jurat sa recastige tronul pe care nu si l-a dorit vreodata. Dar mai intai trebuie sa supravietuiasca cruzimilor, lanturilor si apelor dure ale Marii Sfaramate. Si toate acestea cu o singura mana buna.

Inselatul ajunge inselator.

Mic si slab in ochii tatalui sau, Yarvi ramane singur intr-o lume in care nu conteaza decat forta bruta si sangele rece. El nu poate manui o sabie sau tine un scut, asa ca trebuie sa isi ascuta mintea ca pe o arma.

Tradatul ajunge tradator.

In jurul lui Yarvi se strange o frație care il va ajuta sa devina omul care trebuie sa fie pentru a infrunta toate intrigile si a razbi in misiunea lui.

Uzurpatul va ajunge, la randul lui, uzurpator?

„O poveste despre tradare si razbunare care m-a prins de la prima pagina si nu mi-a mai dat drumul.“- George R.R. Martin

Parerea mea:

Jumatate de rege este prima carte scrisa de Joe Abercrombie pe care am citit-o pana acum, dar cu siguranta nu are sa fie ultimul. Am avut impresia ca stilul autorului creeaza o usoara dependenta si te face sa dai pagina dupa pagina, de nici nu realizezi cand ajungi la final.

Nu am citit prea multe despre Jumatate de rege inainte sa o deschid, asa ca nu stiu daca a mai fost comparata cu Urzeala tronurilor, dar pentru mine seamana putin. Avem un regat, un tron si mai multe personaje care se lupta sa il obtina. Diferenta este ca Jumatate de rege mi se pare un roman mult mai usor, mai ales din punct de vedere al scenelor violente.

Ok, sa lasam deoparte comparatiile si dependentele si sa trecem la poveste.

Yarvi, print, dar nu mostenitor, jumatate de om, cum isi spune el, din cauza unui defect pe care il are la una din maini, se pregateste sa devina preot. Dar toate planurile de viitor ii sunt intrerupte atunci cand tatal si fratele mor intr-o abuscada, iar micul print devine mostenitorul Jiltului Negru. Pentru a demonstra ca este un rege capabil, in ciuda defectului sau, Yarvi pleaca impreuna cu o parte din armata in tinuturile inamicului pentru a se razbuna. Insa vendeta se transforma in tradare din partea insotitorilor lui, iar tanarul scapa de la moarte sigura ca prin urechile acului si ajunge sclav, in lanturi, la vasla unei barci.

Lumea se dezvolta si se intregeste cu personaje noi, pe care am ajus sa le intragesc si care mi s-au parut mult mai bine conturate decat Yarvi. Sumael, Nimeni si Shadikshirram atrag atentia inca din prima clipa si fiecare are un rol mai mic sau mai mare in drumul lui Yarvi spre razbunare.

„- Alege-ţi duşmanii cu mai multă prudenţă decât îţi alegi prietenii, murmură Nimic, privind flăcările. Ei îţi vor fi alături pentru mai mult timp.”

Mi-a placut faptul ca micul print a reusit sa lege un fel de prietenii, ca a devenit putin mai puternic din punct de vedere fizic, pentru ca la capitolul inteligenta statea deja grozav, iar acest lucru il ajuta sa iasa din foarte multe incurcaturi, si ca sclavia nu ii stinge dorinta de a se razbuna pe cei care i-au dorit moartea si locul de drept. Si, o Doamne, ce mai razbunare si ce mai cursa spre acea razbunare! Evenimentele m-au luat prin surprindere si chiar am inchis cartea de cateva ori ca sa le pot asimila.

Finalul romanului m-a lasat cu dorinta de a da fuga in prima librarie pentru a cumpara volumul al doilea, mai ales ca sunt absolut convinsa ca adevarata aventura abia de aici incepe. 

Lectrura placuta!

Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest roman!