Bibliophile Mystery: Recenzie! Pe strada Londra de Samantha Young

Continuarea poveştii din Pe strada Dublin, bestseller New York Times

Crede că ştie ce vrea.

Până când el îi arată de ce are nevoie.

Pe strada Londra, continuarea celebrei Pe strada Dublin, ne readuce în Edinburgh pentru încă o poveste emoţionantă, impregnată de erotism, în care Samantha Young nu se teme să abordeze teme incomode.

Jo Walker are un obiectiv clar: să găsească un bărbat care să le ofere stabilitate financiară ei şi familiei sale. Pentru aceasta, însă, trebuie să joace un rol care i-a devenit o a doua natură şi să le ascundă potenţialilor parteneri adevărul despre familia ei. Când îl întâlneşte pe Cameron McCabe, acesta o judecă după aparenţe şi îşi formează o opinie nu foarte măgulitoare. Dar, pe măsură ce încep să se cunoască, Cam descoperă că Jo nu e ceea ce pare, iar Jo descoperă un bărbat în faţa căruia nu trebuie să se ascundă. Oare va îndrăzni Jo să pună în joc viitorul său dând curs atracţiei mistuitoare dintre ea şi Cam?

«Excelent» este primul cuvânt care-mi vine în minte când mă gândesc la Pe strada Londra. Următoarele ar fi «absolut uluitor». Veţi fi mişcaţi de poveste, iar erotismul vă va tăia respiraţia. - Romantic Book Affairs

În primul rând, vreau să mulțumesc librăriei online Librex pentru această superbă carte.

Parerea Mea:

Am auzit mai de mult un citat, era în engleză şi nu mi-l mai amintesc perfect, dar voi încerca să improvizez o traducere: Sunt cărţi pe care le citeşti, sunt cărţi care îţi plac şi sunt cărţi care îşi găsesc un loc în inima ta şi nu mai pleacă de acolo. Ceva de genul ăsta mi s-a întâmplat când am citit seria Pe strada Dublin. Este o serie amuzantă, perfectă pentru o zi de vara dar, totuşi, fiecare volum în parte are o poveste. De fapt, are două personaje închegate care prind viaţă prin experienţele lor, prin opiniile şi trăirile lor sincere şi reale. Samantha Young a demonstrat deja că, atunci când scrie o poveste, aceasta depăşeşte graniţele hârtiei şi devine parte din fiecare cititor care are curajul să dea pagina.

Pe strada Londra este cel de-al doilea volum al seriei şi, deşi Joss şi Bradan sunt personajele mele preferate, Jo şi Cam m-au cucerit din prima clipă. Pe Jo am întâlnit-o în Pe strada Dublin, ea fiind colega lui Joss la Clubul 39 şi mica fetiţă întreţinută. Acum, am avut ocazia de a o descoperi pe Jo şi trebuie să spun că am iubit-o de la început. Spre deosebire de Cam, eu nu m-am grăbit să o judec, ci am aşteptat să o descopăr treptat. Samatha Young a reuşit să creeze încă o femeie extraordinar de puternică şi extrem de înfricoşată de ziua de mâine, care are nevoie de un bărbat cu un orgoliu capabil să umple o stradă întreagă pentru a-i arată cât de uimitoare este.

Cam are povestea lui şi propriile drame, dar le-a depăşit. La început, nu-şi dă seama cât de mult valorează Jo, dar, atunci când o face, este suficient de înţelept încât să nu-i mai dea drumul. Trebuie doar să mai lucreze un pic la capitolul comunicare.

În acest volum, îi cunoaştem puţin mai bine şi pe cei care vor fi protagoniştii volumelor următoare: Olivia şi Nate pe care îi vom întâlni în Pe strada Jamaica, carte apărută la editura Trei, Hannah şi Marco a căror poveste o vom descoperi în Fall from India Place, Cole, fratele mai mic al lui Jo, care işi va spune povestea în Echoes from Scotland Street şi va trebui să aşteptaţi acest penultim volum pentru a-l întâlni pe Logan, care este protagonistul ultimului volum al seriei ce poarta numele Moonlight on Nightingale Way. Seria este acompaniată şi de şase nuvele, ultima dintre acestea urmând să apară în toamna acestui an. Va las să decoperiţi fiecare personaj în parte şi să vă îndrăgostiţi pe rând de fiecare poveste.

Lectură plăcută!

Citate preferate:

Am privit opera de artă şi m-am întrebat la ce naiba mă uitam. Pentru mine nu era decât o grămadă de linii şi pătrate în culori diferite, cu ceva nuanţe ici şi colo. Mi se părea cunoscut. De fapt, m-am gândit că aveam dosit pe undeva un desen pe care mi-l tăcuse Cole când avea trei ani şi care semăna izbitor cu acesta. Deşi mă îndoiam că cineva ar fi fost dispus să dea trei sute şaptezeci şi cinci de lire sterline pe desenul lui Cole.

Când te bizui pe oamenii la care ţii, îţi pui încrederea în ei în legătură cu ceva aşa de important şi, inevitabil, ei te vor dezamagi.

Mă gândeam la modul serios să le dau atât lui Ellie, cât şi lui Braden, câte un cărbune drept cadou de Crăciun ca mulţumire că au transformat-o pe Joss într-o persoană normală care îşi enerva prietenii cu lipsa ei de talent ca peţitoare.

Se repezise să tragă concluziile la fel ca toţi ceilalţi şi, sincer, nu voiam să fiu în termeni prieteneşti cu cineva care sărise să mă sfâşie, înainte să mă cunoască.

Nu-ţi dai seama cât de important este să simţi că aparţii de ceva, că faci parte dintr-o moştenire de familie, până ce n-o mai ai.

— Ai simţit fluturi în stomac din pricina lui Cam?

Am încuviinţat.

— Eşti conştientă de fiecare mişcare pe care o face?

Alt gest afirmativ.

— Îţi intră în gând la cea mai mică provocare?

— Îhî.

— Atunci ai dat de naiba.

— Ba n-am dat.

Dar ce-ar spune despre noi, specia umană, dacă am omorî tot ce mişcă în jurul nostru numai fiindcă ne temem de acele creaturi?

Bănuiesc că ăsta e necazul atunci când ajungi să cunoşti pe cineva cu adevărat. Îi învăţăm toate mecanismele de reacţie şi butoanele emoţionale şi, din păcate, în vreme de război le apăsam.

Unii oameni se nasc cu o familie, alţii trebuie să şi- o facă.