Harry Potter si Copilul Blestemat

Monday, July 20, 2015

FRAGMENT IN AVANPREMIERA si LINK DE PRECOMANDA Outlander: Calatoarea de DIANA GABALDON la Editura Nemira

Data aparitiei 24.07.2015
Colectia Nautilus
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 800

Prima parte din seria OUTLANDER

Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER

Anul 1945. Claire Randall, fosta sora medicala, se intoarce din razboi și pleaca cu sotul intr-o a doua luna de miere. Dar o stanca magica descoperita intr-un loc misterios o transforma intr-o calatoare in timp, care se trezește brusc intr-o Scotie macinata de lupta, in Anul Domnului… 1743.

Azvarlita intr-un alt secol de forte pe care nu le intelege, protagonista trebuie sa infrunte conspiratii și primejdii care ii ameninta viata… și ii pun la incercare inima. Destinul i-l scoate in cale pe tanarul razboinic James Frazer si Claire trebuie sa aleaga intre fidelitate si dorinta, intre doi barbati, intre doua vieti.

„O carte captivanta si emotionanta… care evoca impresionant tinutul si legendele Scotiei.“ - Publishers Weekly

„Gabaldon nu doar ca stapaneste arta detaliului, ci are si talentul de a crea personaje memorabile sau de a scrie incredibile scene de sex.“ - Locus


FRAGMENT


     Frank a venit prin spatele meu în timp ce stăteam în fotoliul din salon în acea seară cu o carte voluminoasă deschisă în poală.
– Ce faci aici? a întrebat el, cu mâinile odihnindu-se ușor pe umerii mei.
– Caut o plantă, am răspuns, strecurând un deget printre file pentru a şti unde rămăsesem. Cea pe care am văzut-o în cercul de piatră. Vezi…, am deschis repede cartea, poate fi campanulacee, sau gentianacee, polemoniacee, boraginacee, care sunt, cel mai probabil, variaţiuni de Nu-mă-uita, dar poate fi şi o variantă a acesteia, Anemone patens.
     Am întins degetul spre o ilustraţie colorată a unui dediţel.
– Nu cred că era genţiană de vreun fel, petalele nu erau perfect rotunde,
dar…
– Păi, de ce nu te duci până acolo să o culegi? a sugerat el. Domnul Crook ţi-ar putea împrumuta rabla lui sau… nu, am o idee mai bună. Ia maşina doamnei Baird, e mai sigură. De la şosea până la baza dealului e distanţă mică.
– Şi pe urmă urcuşul de aproape o mie de metri, am spus. De ce eşti atât de interesat de floarea aceea?
     M-am întors ridicându-mi privirea spre el. Lustra din salon îi contura capul cu o linie subţire aurie, precum gravura medievală a unui sfânt.
– Nu planta mă interesează. Dar dacă tot urci până acolo, aş vrea să arunci o privire în afara cercului de pietre.
– Aşa, am răspuns amabilă. Să văd ce?
– Urme de foc, a spus el. În toate documentele pe care le-am putut citit despre Beltane, focul e întotdeauna menţionat în ritualuri. Cu toate acestea, femeile pe care le-am văzut azi-dimineaţă nu au aprins focul. Poate că au aprins focul de Beltane cu o noapte înainte şi s-au întors a doua zi dimineaţă pentru dans. Deşi documentele susţin că cirezile de vaci aprind focul. În interiorul cercului nu era nicio urmă de foc, a adăugat el. Însă noi am plecat înainte să îmi treacă prin minte să verific în exteriorul lui.
– Prea bine, am spus şi am căscat.
     Două dimineţi începute devreme începeau să se facă simţite. Am închis cartea şi m-am ridicat.
– Cu condiţia să nu fiu nevoită să mă trezesc înainte de nouă.
     De fapt era aproape unsprezece când am ajuns la cercul de pietre. Ploua mărunt şi eram udă până la piele, căci nu mă gândisem să iau o pelerină. Am inspectat în grabă zona din afara cercului, dar, dacă fusese vreodată un foc acolo, cineva se străduise să şteargă orice urmă.
Planta a fost uşor de găsit. Era acolo unde îmi aminteam, la baza celui mai înalt dintre blocurile de piatră. Am luat câteva exemplare şi le-am pus în batistă pentru moment, cu intenţia să le aşez cum trebuie atunci când aveam să ajung înapoi la maşina mică a doamnei Baird, unde îmi lăsasem ierbarele grele.
     Cel mai înalt dintre megaliţii din cerc era o piatră crăpată, cu o despicătură verticală care despărţea cele două blocuri masive. În mod straniu, cele două jumătăţi fuseseră despărţite din motive necunoscute. Deşi era clar că suprafeţele se potriveau, între ele se căsca un gol de şaizeci sau nouăzeci de centimetri. De undeva din apropiere se auzea un zbârnâit înfundat. Am crezut că ar putea fi un stup de albine cuibărit în vreo crevasă şi am pus mâna pe piatră pentru a mă apleca în despicătură.
     Piatra a scos un ţipăt asurzitor.
     M-am tras îndărăt cât de repede am putut, mişcându-mă atât de iute, încât m-am împiedicat de iarba scurtă şi am căzut cu o bufnitură. Am măsurat piatra cu privirea, în timp ce broboane de transpiraţie îmi acopereau fruntea. Nu mai auzisem un asemenea sunet niciodată la vreo fiinţă vie. Îmi este imposibil să îl descriu. Aş putea doar spune că este soiul de ţipăt pe care l-ai putea aştepta din partea unei pietre. A fost oribil. Celelalte pietre au început şi ele să ţipe. Era un zgomot de luptă şi urlete de bărbaţi agonizând şi nechezat de cai zdrobiţi.
     Am dat violent din cap sperând că sunetul va înceta, însă ţipătul a continuat. M-am ridicat şi m-am îndreptat împiedicat spre marginea cercului. Sunetele mă împresurau, făcându-mi capul să se învârtă şi dinţii să mă doară. Privirea a început să mi se tulbure. Nu ştiu acum dacă m-am îndreptat intenţionat spre despicătura din piatra mare sau dacă a fost ceva accidental, o bâjbâială oarbă prin ceaţa zgomotului.
     Odată, călătorind în timpul nopţii, am adormit pe bancheta de lângă şofer într-o maşină care mergea, legănată de zumzetul motorului şi de mişcare, într-o iluzie a unei imponderabilităţi senine. Şoferul a intrat prea repede pe un pod şi a pierdut controlul volanului, iar eu m-am trezit din visul plutitor direct în lumina orbitoare a farurilor şi cu senzaţia ameţitoare că mă prăbuşeam cu mare viteză. Acea tranziţie abruptă este cea mai aproape de senzaţia pe care am trăit-o, însă este departe de adevăr. Pot doar spune că în acel moment câmpul vizual mi s-a contractat într-un singur punct întunecat, apoi a dispărut cu totul, lăsând în urmă nu beznă, ci un vid luminos. Pot spune că mă simţeam de parcă mă învârteam sau că eram trasă afară din mine însămi. Toate aceste impresii sunt adevărate, însă niciuna dintre ele nu redă senzaţia pe care am trăit-o de dislocare completă, ca şi cum aş fi fost izbită cu putere de ceva ce nu era acolo. Adevărul este că nimic nu s-a mişcat, nu s-a schimbat şi nimic nu părea să se fi petrecut, dar cu toate acestea am trăit un sentiment de teroare fundamentală atât de puternic, încât mi-am pierdut orice noţiune despre cine, sau ce, sau unde mă aflu. Eram în inima haosului şi nu aveam nicio putere mentală sau fizică să mă apăr împotriva lui.
     Nu pot spune că mi-am pierdut cu adevărat cunoştinţa, însă cu siguranţă nu am mai ştiut de mine o vreme. M-am „trezit“, dacă pot spune aşa, când m-am împiedicat de o piatră aproape de poalele dealului. Pe ultima porţiune a coborâşului mai mult am alunecat şi m-am oprit într-o tufă mare de iarbă de la baza dealului. Mă simţeam slăbită şi ameţită. M-am târât spre un pâlc de puieţi de stejar şi m-am rezemat de unul dintre ei pentru a mă ridica în picioare. De undeva din apropiere se auzea o amestecătură confuză de ţipete, care mi-a amintit de sunetele pe care le auzisem şi le simţisem în cercul de piatră. Cu toate acestea, tonul de violenţă neomenească dispăruse: acesta era sunetul natural al unui conflict omenesc şi m-am întors spre el.

***



Despre Autor:
Diana Gabaldon s-a nascut pe 11 ianuarie 1952 in Arizona, unde locuieste si astazi, impreuna cu familia. A studiat zoologia la Northern Arizona University si biologia marina la University of California, San Diego, si are un doctorat in ecologie. A fost profesor universitar inainte de a se dedica in intregime literaturii. A semnat numeroase articole stiintifice si de popularizare a stiintei inainte de a deveni scriitoare full time. In anul 1991 a debutat cu romanul Calatoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria Outlander, conceputa initial ca trilogie. Dupa marturisirea scriitoarei aflate la debut, care era departe de a banui succesul ce va urma, cartea a rezultat, dupa o documentare „de moda veche”, din interesul pentru calatoria in timp si pentru universul scotian. Romanul a cucerit imediat publicul si au urmat inca sapte romane in aceeasi serie, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber, Voyager, Drums of Autumn, The Fiery Cross, A Breath of Snow and Ashes, An Echo in the Bone, Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicata in 26 de tari si a inspirat, incepand cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucura de mare succes. Printre celelalte scrieri ale autoarei se numara seria Lord John, precum si povestiri aparut in antologii si volume colective.


Follow on Bloglovin

18 comments:

Laura Ștefoni said...

Mulțumim:). Arată foarte bine cartea aceasta. Abia aștept să o citesc

Christyna BM said...

E o poveste extraordinara!

Laura Ștefoni said...

Am inteles ca are mai multe volume. Abia astept sa aflu despre ce este vorba. <3

Christyna BM said...

Are 8 si toate au peste 800 de pagini.

Laura Ștefoni said...

Ce de cărți :o Poate o să le cumpăr și eu cândva, dar acum mi se pare prea scumpă. :(

Cornelia Cornelia said...

Cam scumpa ... Poate o sa se ieftineasca cu timpul , sper !

alwssa12 said...

O care care merita sa fie cumparata nu va fi niciodata scumpa, va fi doar nepretuita. Abia astept sa mi-o cumpar, sa o am pe Claire la mine acasa <3

Bonnie Ithil said...

Foarte frumos fragmentul. Cartile Nemira arata mereu bine cand este vorba de legatura in cotor, coperte etc. si plus ca vorbim de outlander care este foarte buna, eu am citit-o in engleza si pot sa spun ca merita.
@Cornelia, Are 800 de pagini nu cred ca 69 lei este un pret exagerat, plus ca Nemira au mai mereu reduceri de 30 sau chiar 50%. 0 carte de 350- 400 de pagini o gasesti cu 40 de lei de cele mai multe ori.

Lavander Andra said...

o sa mi-o iau si eu saptamana asta, trebuie doar sa-mi rezolv problema cu routerul mai intai

Maria said...

Imi place coperta foarte mult <3.Sper sa o iau cat de curand posibil.

Laura Ștefoni said...

Fiecare are părerea lui. Mie mi se pare ca nu toata lumea are posibilitatea sa dea atati bani pe o singura carte. De aceea am spus ca e scumpa.

Christyna BM said...

Laura, nu apare in fiecare zi o carte ca asta ;)

alwssa12 said...

Cristina, ai dreptate! Nu apare in fiecare zi o poveste asa de frumoasa ca cea dintre Jamie si Claire! Outlander este placerea mea vinovata :))

Laura Ștefoni said...

Dacă e atat de buna atunci o sa mi le cumpar și eu :)

Christyna BM said...

A aparut deja! Arata extraordinar! Abia astept sa o am pe raft :D

Andra Raluk said...

Am văzut primul episod din serial şi e superb, dar n-am continuat din cauza existenței cărții. Sper să mi-o pot lua! :D

Andra Raluk said...

Asta aşa e. E specială numai prin numărul imens de pagini. :))

Andra Raluk said...

Să sperăm că vom avea toate cărțile din serie curând. Sau nu. Hmm, mă gândesc dacă vreau să intru în faliment sau nu. :)))

Ratings