Numele meu este Tate. Dar el nu mă strigă așa. Nu mi s-ar
adresa niciodată atât de informal, dacă mi s-ar adresa în vreun fel.
Suntem vecini și, odată, am fost cei mai buni prieteni. Dar,
într-o vară, s-a întors împotriva mea și și-a creat o misiune din a-mi distruge
viața de câte ori are ocazia. Am fost umilită, exclusă și bârfită toți anii de
liceu. Farsele și zvonurile au devenit din ce în ce mai sadice cu timpul și
m-am îmbolnăvit încercând să îl evit.Mi-am făcut griji pentru ceea ce se afla
după fiecare colț, în spatele fiecărei uși.
Așa că am plecat. Am petrecut un an învățând în străinătate și
m-am bucurat de libertatea oferită de viața fără Jared. Acum m-am întors să
termin liceul ca apoi să plec de aici o dată pentru totdeauna. Sper că după un
an de absență, a uitat de mine.
Dar chiar daca el nu s-a schimbat, eu am făcut-o.Nu mă mai
interesează să îl evit sau să întorc celălalt obraz. O să ne confruntăm, pentru
că niciunul dintre noi nu vrea să renunțe.
2 comments:
Pun pariu ca la sfarsit se indragostesc unul de celalalt. Asa se intampla mereu.
Si este ceva rau in asta?
Post a Comment