O iarnă atomică în care nu mai există animale sau plante, singura prezenţă constantă este foamea şi orice întâlnire între două fiinţe omeneşti poate sfârşi într-un act de canibalism. Iată decorul postapocaliptic – definit fie prin absenţe tragice, fie prin prezenţe ameninţătoare – prin care călătoresc un bărbat fără nume şi fiul lui, încercând să ajungă la mare. Au un pistol cu două gloanţe, ceva resturi de mâncare şi nişte pături vechi – şi, foarte important, se au unul pe altul. Supravieţuirea înseamnă însă amoralitate, după cum învaţă copilul studiindu-şi tatăl, a cărui dragoste pare a fi ultimul lucru rămas din lumea veche, ultima realitate confortabilă şi ocrotitoare. „Suntem morţii vii care bântuie prin decorul unui film de groază“ – aceasta este starea de spirit în lumea lui McCarthy, pe care n-o colorează decât foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticlă de Coca-Cola sau singura inscripţie care a supravieţuit dezastrului nuclear – rămăşiţele unei lumi semănând neliniştitor de mult cu a noastră.

Cartea este aparuta la Editura Humanitas, in coletia Raftul Denisei.
Romanul Drumul a câştigat Pulitzer Prize în 2007, James Tait Black Memorial Prize în 2006 şi a fost ecranizat în 2009, în regia lui John Hillcoat, cu Viggo Mortensen, Kodi Smit-McPhee, Robert Duvall şi Charlize Theron în rolurile principale.
6 comments:
emotionanta descrierea si trailer-ul. voi vedea filmul cu siguranta, nu stiu daca voi cumpara cartea...
@Cristinab, filmul merita... l-am vazut eu intr-o noapte la tv... e foarte emotionant... eu care nu plang la filme la asta am plans...
@ Bonnie, daca e de plans.. e clar, o sa plang. ma emotionez rau de tot la filme :|
ar trebui sa-l vad neaparat cand sunt bine dispusa.
filmul a fost...emotionant, mai ales daca il privesti cu gandul la copilul tau....
filmul nu e pe gustul meu,dupa cum vad,este si cartea,probabil ca o sa citesc cartea mai intai,si daca o sa vreau,o sa vad si filmul
n-am vazut filmul, spre rusinea mea nici nu cred ca am auzit de el
Post a Comment