Thursday, September 6, 2012

Recenzie: Soul Screamers 05 - If I Die de Rachel Vincent

Parerea mea: Oare de câte ori mă poate lăsa fără cuvinte un autor? Pentru că Rachel Vincent a reușit s-o facă deja de cinci ori numai cu seria Soul Screamers și  ard de nerăbdare să încerc și celelalte cărți ale ei.

Mi-era teamă să încep If I ​​Die ... Da, pentru că am auzit de existența unor evenimente care schimbă radical povestea. S-a dovedit că eram îndreptățită să mă tem, însă nu aveam în gand motivele cu adevarat importante. Volumul cinci din seria Soul Screamers mi-a tăiat răsuflarea total și imi este destul de greu să vă spun părerea mea fără a da spoilere din volumele precedente. Totuși, voi încerca.

Am greșit crezând că Kaylee nu poate păți ceva mai rău decât ceea ce i s-a întâmplat în cărțile anterioare. Mai rămăsese elementul definitiv: moartea. Și chiar dacă experiența ei de viață a învățat-o că moartea nu este întotdeauna ceva finit - și există lucruri mult mai rele care ar putea chinui o persoană după moartea reală – de această dată Kaylee nu mai are șansa de a-și prelungi viața. Și mai tragic este faptul că știe exact ziua în care va muri - datorită lui Tod, care este reaper - și nu are la dispoziție decât o săptămână. O săptămână pentru a-și rezolva problemele de pe acest tărâm, o săptămână pentru a se frământa zi și noapte cu durerea pe care o va provoca celor dragi, o săptămână pentru a-l opri pe noul ei profesor de matematică – nu tocmai uman – să facă lucruri înspăimântătoare colegelor ei de liceu. Totusi, Kaylee este la fel de puternică precum o știm cu toții, poate chiar mai puternică, având în vedere situația în sine.

    "Crezi că am nevoie să fiu salvată?"
    "Cred ca nu strică să lași pe altcineva să te salveze din când în când, atunci când armura ta începe să se zgârie."
    "Există un gen bun de nebunie, Kaylee," insistă el încet, întinzându-se să-și pună mâna caldă în jurul mâinii mele. "E un gen care te face să te gândești la lucruri care-ți dau dureri de cap, pentru că a nu te gândi la ele ar însemna să fii laș. Genul care te face să te apropii de oamenii care te rănesc, doar pentru că au nevoie de cineva lângă ei. Ăsta este genul de nebunie care iți permite să înfrunți întunericul și să te înfurii pe eternitate, în timp ce ea se uită la tine, gata să te înghită cu totul." Tod se apropie, uitându-se în ochii mei atât de intens, încât eram convinsă că putea vedea tot ceea ce gândeam, dar mi-era prea frică să spun. "Te-am văzut luptând, Kaylee... Te-am văzut pășind în acel întuneric pentru altcineva, apoi săpându-ți singură calea de ieșire, rănită, dar încă în picioare. Tu ești acel gen de nebunie, iar eu trăiesc în acel întuneric. Împreună, am ridica nebunia la un cu totul alt nivel."

If I Die este, într-adevăr, diferit de primele 4 romane din seria SoulScreamers. Chiar dacă stilul, sarcasmul și umorul sunt aceleași, chiar daca are aceleași personaje, e imposibil să nu simți durerea, tristețea, neputința. Toate par extrem de reale!

    "Asta pentru că Tod nu aduce niciodată decât moarte și sfaturi proaste," m-am răstit eu.
    "Nu-i adevărat." Tod încercă să zâmbească, "Uneori aduc și pizza."
    "Deci ... vrei să stai cu mine până la sfârșit? Te rog. "
    "Kaylee, aș face orice pentru fata care mi-a îndeplinit ultima dorință."
    "Imi doream mai multe începuturi cu Tod, dar tot ce-mi mai rămăsese erau câteva încheieri."
Știu că nu am spus până acum nimic despre părinți, dar, în această prezentare, mă simt datoare să o fac. Kaylee il are doar pe tatăl ei, iar Nash și Tod au doar mamă. Dar acest lucru nu se simte deloc, pentru că ei sunt ca o familie cu trei copii – exceptând momentele în care tatăl lui Kaylee trebuie să îi trimită acasă pe cei doi băieți Hudson și să le interzică pătrunderea pe timp de noapte în camera fiicei lui. Părinții găsesc putere și consiliere unul în celălalt, iar asta e incredibil.
    "Lăsați ușa deschisă", spuse tata, al doilea cel mai comun avertisment din arsenalul său, imediat după "Nash, du-te acasă."
Un lucru pe care îl apreciez la Rachel este că nu își neglijează niciun personaj, nici macar pe cele negative. E minunat să le poți vedea pe parcursul întregii serii, pentru că ajungi să îi cunoști, să le anticipezi gândurile și acțiunile. E ca și cum ai urmări un serial TV cunoscut: o veți detesta și aprecia pe Sabine în același timp, vă veți da ochii peste cap de fiecare dată când joacă feste, veți urâ faptul că Nash devine vulnerabil și slab atunci când în sfârșit dădea semne că ar redeveni el însuși,  iar Tod ... O Tod ...
     "Tu ești cel mai strălucitor lucru pe care l-am văzut vreodată, Kaylee. Ești un bulgăre de foc ce aruncă scântei în întreaga lume, arzând cu înverșunare și ținând întunericul la distanță doar cu voința proprie. Și am știut întotdeauna că dacă m-aș apropia - dacă aș încerca să te ating – m-aș arde. Pentru că tu nu ești pentru mine. Eu n-ar trebui să simt focul, n-ar trebui să-l doresc. Dar mi-l doresc. Te doresc, Kaylee, așa cum nu mi-am dorit niciodată nimic. Îmi doresc focul. Vreau caldura, lumina si, vreau să mă ardă."
Soul Screamers este, pentru mine, una dintre cele mai bune serii Young Adult. E originala, cu o poveste reușită, cu un ritm alert și distractiv. O recomand tuturor!

Lectură plăcută!





Photobucket



8 comments:

Shadowbooks said...

Draguta recenzie, tot zic ca ma apuc si eu de serie dar tot nu o mai incep:)))
Mi se pare mie sau fata de pe coperta seamana cu Brittany Robertson?

Michikit said...

Imi place pasiunea cu care vorbesti despre serie. Mi se pare mie sau este o noua obsesie? (^_^)
Oricum, dupa cum am mai zis am citit foarte multe recenzii pozitive si este pe lista mea de citit.

Soon!!!

Christyna_BM said...

Degeaba as face o obsesie pentru ea acum :)) am de asteptat pana in aprilie pentru ultimul volum, 7 :D Dar e pe lista mea de all time favorites, recommendations, a million stars, si ce-oi mai avea eu pozitiv pe-acolo

Michikit said...

Pai nu o sa dormi gandindu-te la ultimul vol. See? Obsedata, dar de obicei dai de altceva si uiti cand trebuie sa apara. :))

Christyna_BM said...

:)) am o groaza de serii neterminate asa

Michikit said...

Uite un ex. Am citit Obsidian, mi-a placut la nebunie si voiam sa citesc cat mai repede Onyx. Inca mai vreau, dar cu timpul mai dispare cheful din cauza asteptarii.

Christyna_BM said...

:)) eu am citit onyx in aprilie. pe kindle primit ARC. Eram in stare sa fac orice numai s-o citesc

Jacqline said...

Dupa ce am citit aceasta recenzie as fi in stare sa ma apuc in acest moment de serie, daca as avea cartile. Din pacat nu le am, dar sper sa fac rost de ele :D

Si soarele e o stea

Bloguri, Bloggeri si Cititori