Wednesday, September 12, 2012

Recenzie: Molima de Guillermo Del Toro

Au fost întotdeauna aici. Vampiri. Ascunşi în întuneric. Aşteptând. Acum, vremea lor a venit.
Într-o săptămână, Manhattanul va dispărea!
Într-o lună, America!
În două luni, lumea întreagă!

Un Boeing 777 aterizează pe aeroportul JFK din New York. Deodată, luminile avionului se sting, uşile rămân închise, toate canalele de comunicaţie se întrerup, iar avionul se cufundă într-o linişte mormântală. Dr. Eph Goodweather, şeful Proiectului Canarul, echipa de intervenţie rapidă în situaţiile de ameninţare biologică, pătrunde în cele din urmă în interiorul lui. Ceea ce găseşte acolo îi îngheaţă sângele în vine.
Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena şi supravieţuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care ştie ce se întâmplă. Ştie că a venit vremea, că se pregăteşte un război...



Parerea mea: 
...tuturor coșmarurilor, trecute și prezente, și tuturor monștrilor din poveștile copilăriei mele: sper să nu mă părăsiți niciodată.
Pe vremea când Abraham Setrakian era doar un baiețel, bunica i-a spus povestea lui Jusef Sardu. Jusef se născuse cu o boală din cauza căreia era foarte înalt iar mușchii îi erau slăbiți. De aceea, pentru a se putea deplasa, adesea folosea un baston. Toată lumea știa când se apropia Jusef, pentru că auzeau tac-tac-tac-ul bastonului lui. 

Într-o zi, pe când era la vânătoare, tatăl lui Jusef dispare. Toată familia pornește în căutarea lui, dar, rând pe rând, dispar cu toții, până când Jusef rămâne singur. Găsește rămășițele tuturor la intrarea unei peșteri săpate în pământ și jură să omoare fiara care-i atacase. Dar nimeni nu a mai auzit de el timp de 11 săptămâni. 

Apoi Jusef reapare schimbat total: nu mai are nevoie de baston și nici nu mai iese din casă în timpul zilei. S-a întâlnit și Abraham, o dată, cu el, iar acum, zeci de ani mai târziu, încă nu își poate șterge din minte tat-tac-tac-ul bastonului lui.
***

În zilele noastre, Abraham este fost profesor de folclor, supraviețuitor al Holocaustului și singurul care pare să știe încotro se îndreaptă omenirea. Mi-a plăcut descrierea acestui personaj. Mi l-am imaginat cu chipul lui Anthony Hopkins, sau asemănător cu Van Helsing.
-          Te-ai luptat cu un mort stăpânit de o boală, i-a spus Setrakian.
Gus și-a amintit de privirea grasului, inexpresivă și înfometată, de sângele lui alb.
-          Adică ce, vreun soi de zombi pinche?
-          Închipuieți-l mai degrabă ca pe un om cu mantie neagră, cu colți și cu un accent ciudat. A întors capul spre Gus, ca acesta să-l audă mai bine. Acum ia mantia și colții deoparte, ia accentul ciudat, ia tot ce e ciudat la el.
Molima are la bază o poveste realistă. Toate evenimentele, împreună cu justificările științifice, par plauzibile. M-au făcut să încerc să îmi concep propriul plan de salvare în cazul unei invazii a vampirilor, deși în locul lor ar fi putut fi și zombi, pentru că peisajul mi s-a părut cam la fel. Am avut senzația că urmăresc un film post-apocaliptic – de tipul celor la care probabil nu m-aș uita de bunăvoie.
Nimic nu scoate mai mult neomul din cineva decât un neom.
Deși nu se încadrează în tipurile de lectură experimentate de mine în ultima vreme, mi-a amintit de romanele lui Stephen King, care îmi plac foarte mult. Tensiunea se clădește treptat și se intercalează cu scene de acțiune și cu momente de-a dreptul terifiante. Vampirii descriși aici sunt printre cei mai cruzi, dezgustători și înfiorători din câți am întâlnit. Maladia este dramatică și descrisă în amănunt.

Cartea are multe personaje, ceea ce îi oferă complexitate, dar totodată necesită și mai multă atenție din partea cititorului. Am rămas cu câteva întrebări fără răspuns la sfârșitul cărții și cu câteva evenimente pe care le consider un pic neclare, dar acestea nu mi-au afectat înțelegerea lecturii ca întreg. Probabil voi primi un răspuns în volumele următoare.
Morala e că nu mai pun în viața mea piciorul într-un avion comercial.
Lectură plăcută!





Mulțumesc editurii LITERA pentru această carte.



7 comments:

georgiana serban said...

Frumoasa recenzie,minunata carte,dar marea mea intrebare este:daca cineva stie cand apare continuarea???? O astept de peste 2 ani de zile.

Christyna_BM said...

din pacate nu stiu nimic. ma mai interesez

Jacqline said...

Recenzia ta m-a facut sa vreau sa citesc cartea, despre care recunosc ca nu auzisem pana acum.
Imi place faptul ca actiunea iti da impresia ca aceste personaje chiar exista, lucru mai rar intalnit in cartile cu fiinte supranaturale :D

Michikit said...

Am ceva de zis la prima vedere: coperta, titlul, nu ma fac sa imi doresc sa citesc cartea. Apoi am citit sinopsul si parca a miscat ceva, dar recenzia ta ma face sa imi doresc sa o citesc si mai mult. Aduce intr-o lumina noua mitul vampirului.

andra lavander said...

mi-a plcaut morala carti mult, pare interesanta, nu prea genul meu de carte, dar asta nu o face mai putin interesanta

Cristinab said...

frumoasa recenzia, chiar ar trebui citita cartea, o noua imagine a vampirilor :)

Maria said...

Cartea pare interesanta,cred ca am sa o cumpar cat de curand.

Si soarele e o stea

Bloguri, Bloggeri si Cititori