Citate Academia Vampirilor 06 - Sacrificiu Final

Cheful de gluma s-a risipit. Atitudinea aceea care spunea ca e capabil de orice si ca te va conduce totdeauna spre victorie ii facea pe ceilalti sa-l urmeze neconditionat.( Rose despre Dimitri)

Am patruns intr-o vagauna de oras, cu un singur semafor si un local pe firma caruia  scria, simplu, BIRT. Sydney ne-a condus spre o cladire cu o firma pe care scria MOTEL. Din cate se parea, oraselul acesta prefera sa se limiteze la esential cand venea vorba despre denumiri. Nu m-as fi mirat daca numele localitatii ar fi fost doar ORAS..(Rose)

Ei, aveam cateva posibilitati. Puteam sa raman, desigur puteam sa pierd zile - luni poate- in motelul asta, pana sa-mi dovedeasca Lissa nevinovatia. Asta presupunand ca Lissa ar fi reusit sa-mi dovedeasca nevinovatia si ca nu m-as fi intoxicat cu mancare de la birtul numit BIRT. Era varianta cea mai sigura. In acelasi timp si cea mai plicticoasa pentru mine. (Rose)

Puteam sa fi murit amandoi acum. N-am murit. Poate  o sa murim maine. Nu stiu. Dar ceea ce conteaza este ca suntem vii in clipa asta.(Rose)

Nu trebuie sa incetam sa ne traim vietile pentru ca altii au murit.(Rose)

-Parul tau…

-Ce?

            Pentru o clipa, m-am intrebat daca nu cumva imi luase foc,sau mai stiu eu ce. Mi-am pipait o suvita razleata. Nu, nu era nimic, decat ca statea vraieste.

-Parul tau, a repetat. Avea ochii mari, aproape fascinati. Parul tau e frumos.

            Nu eram de aceeasi parere, cel putin nu in starea actuala. Dar, desigur, luand in considerare faptul ca ne aflam pe o alee intunecata, presarata cu cadavre, optiunile lui erau oarecum limitate.

Sovaielnic, emotionat, si-a trecut degetele prin suvitele pe care mi le pipaisem mai devreme.(Rose-Dimitri)

-Viata sta in detalii. Trebuie sa apreciezi detaliile.

- Uneori , cineva e posibil sa se lase intr-atat de captivat de amanunte incat sa nu observe intregul. Nu e vorba doar despre rochie sau despre par. E vorba despre tine. Esti frumoasa. Atat de frumoasa incat  ma doare.(Rose-Dimitri)

-N-ai cumparat si haine, asa e?

-Haine? s-a mirat de parc-ar fi fost un cuvant total strain.

            I-am aratat rochia mea zdrentuita.

-Nu mai pot sa stau mult cu asta. Ce-o sa fac? Sa-mi improvizez o toga dintr-o patura? Tipic pentru barbati, sa nu se gandeasca niciodata la chestii de-astea.

-Eu m-am gandit la rani si supravietuire. Hainele noi sunt un lux, nu o necesitate.

-Chiar si dusterul tau? am intrebat, sireata.

            Dimitri a incremenit pentru o clipa dupa care a scapat o injuratura. Nu avusese nevoie de haina pe el in casa - sicer vorbind n-ar fi avut nevoie nici afara - asa ca o lasase acolo cand izbucnise lupta.

-Nu-ti face probleme, tovarase, l-am persiflat. Mai au destule acolo de unde ti-ai cumparat-o.

            A asternut paturile pe jos si s-a lungit pe ele. Avea o infatisare atat de necajita, incat mi se parea aproape comoda. Descinderi, gloante, criminali…nicio problema. Lipsa unui duster? Criza in toata legea.(Rose-Dimitri)

Nu cred in suflete pereche, nu tocmai. Mi se pare ridicol sa-ti inchipui ca exista pentru tine o singura persoana pe lume. Dar daca “sufletul tau pereche” traieste in Zimbabwe? Dar daca moare de tanar? La fel mi se pare si ideea de “doua suflete care devin unul singur” . Tu trebuie sa-ti pastrezi personalitatea. In schimb, cred in sincronizarea dintre suflete, in suflete  care se oglindesc unul pe celalalt. (Sonya Karp)

In definitiv, ce e dragostea in realitate? Flori, ciocolata si poezii? Sau e altceva? N-o fi capacitatea de a spune poanta la gluma celuilalt? N-o fi increderea absoluta ca e cineva acolo, in spatele tau? N-o fi sa cunosti pe cineva atat de bine, incat sa te inteleaga instantaneu, sa  stie de ce-ai facut ce ai facut… si sa-ti impartaseasca toate crezurile?(Rose)

Thanks to Lavander